Adună-te in inimă

 "... Adună-te în inimă şi săvârşeşte tainica învățătură. Prin acest mijloc, cu ajutorul darului Domnului, duhul râvnei în adevărata lui aşezare, va fi întreținută, când prin aprindere, când prin înflăcărare.

Şi aceasta se va face pe o cale lăuntrică. E bine să se ştie că asta este drumul cel drept spre o întocmire mântuitoare. Putem lăsa totul şi să ne ocupăm numai de această lucrare şi toate vor merge cu spor biruitor. Şi, dimpotrivă, chiar de vom face totul, dar fără luare aminte, nu vom ajunge la roade.

Acela care nu se întoarce la lăuntrul său şi nu se îndreaptă către această lucrare duhovnicească, nu face decât să tărăgănească lucrarea.

De aceea, un părinte povățuitor are datoria să-i aducă pe ucenicii săi în această lucrare şi să-i întărească într-însa. Ei pot fi introduşi în ea chiar înainte de săvârşirea tuturor faptelor din afară, dar ca să fie aduşi prin toate mijloacele întrunite nu numai că este cu putinţă, ci e şi o datorie. Asta este de trebuinţă pentru că sămânța acestei lucrări este sădită în pământul întoarcerii către Dumnezeu, unde ea se dezvoltă în întregime. 

Urmează ca această întoarcere să fie numai lămurită, să fie tâlcuită în marea ei însemnătate şi să fie călăuzită.

Atunci şi toate cele din afară vor spori cu plăcere, cu grăbire şi cu chibzuință. Dimpotrivă, fără ea singură, toate se vor rupe, cum se rup ațele putrede. 

Ia aminte la regula care spune, că nimic nu trebuieşte făcut dintr-odată, ci pe îndelete, încetul cu încetul; ea trebuie să fie bine conturată, că altfel ea poate duce nu spre această lucrare lăuntrică, ci către regulile din afară. De aceea, fără să ținem seamă că sunt şi astfel de oameni care se ridică prin mijloacele din afară către lucrarea dinlăuntru, trebuie să ne păstrăm regula neschimbată, care ne îndeamnă să pătrundem mai degrabă de-a dreptul înlăuntrul nostru şi aici să încălzim duhul râvnei.

Se pare că e un lucru simplu, dar dacă nu-l cunoşti, poți osteni cu sudoare mult de tot şi, cu toate acestea să nu ai decât foarte puține roade. Si încă şi asta se împlineşte după însuşirile lucrării trupeşti. O astfel de lucrare e mai uşoară şi de aceea, ea atrage; pe câtă vreme cea lăuntrică e mai anevoioasă şi de aceea respinge. Dar cel ce s-a neclintit şi, ca urmare, se depărtează din ce în ce mai mult. Si de aici legat ca de ceva material, se materializează, se răceşte, ajunge şi mai se întîmplă că unul ca acesta încă de la început, va lăsa câte ceva din cele lăuntrice sub pretextul că nu li s-a împlinit vremea, încă nu le-a venit sorocul să rodească, iar mai tîrziu, uitându-se în urmă el descoperă că sorocul a trecut şi în locul pregătirii, el a ajuns cu totul nepotrivit pentru ele. Cu toate acestea, nici cele din afară nu trebuiesc părăsite; sunt şi ele reazim celor lăuntrice; că atât unele cât şi altele trebuiesc să meargă mână în mână... Este vădit doar, că preferinţa este pentru cele dintâi, fiindcă noi trebuie să slujim mai întîi pe Domnul cu duhul şi se cuvine să ne închinăm Lui în duh şi adevăr. Şi unele şi altele trebuiesc să fie într-o supunere reciprocă, după vrednicia lor anumită, fără să se asuprească una pe alta şi fără o despărţire silită..."

Sbornicul - Vol 1 , 

"Lucrarea minții - Despre Rugăciunea lui Iisus"