A NU PREDA MINTEA VRĂJMAŞULUI !

 

"Dacă mintea se află în chipuri căzute și pătimaşe, atunci întregul om se spurcă: şi mintea, şi inima, și sufletul, şi chiar şi trupul. Şi dimpotrivă, când mintea noastră, rănită prin Harul cel de Sus de Dragostea lui Hristos, este trasă acolo unde este El, Hristos, atunci se întâmplă exact contrariul: mintea şi întreaga noastră făptură se curăță, se sfinţeşte, se luminează şi se înalţă, se apropie tot mai mult de Dumnezeu, şi cu anii devine în stare a se deprinde permanent cu Dumnezeu, încât zi şi noapte omul acela petrece în toată vremea în Dumnezeu.   

În legătură cu aceasta însă, există un subtil amănunt: nici o patimă nu poate lucra în noi câtă vreme mintea noastră este slobodă, iar nu în chipurile acelei patimi. Numai atunci dobândeşte putere asupra noastră gândul pătimaş, când cu mintea noastră venim în atingere cu chipurile patimii, ne învoim liber cu ele, le acceptăm şi trăim prin ele.   A ne învăţa să ne smulgem mintea din tot gândul îndreptat spre latura păcatului, este o mare știință. Ea începe foarte simplu. Voi ştiţi că sunt diferite căi pentru a muta atenţia minţii de la un subiect către un alt subiect. Calea cea mai bună și sigură însă, este atunci când Domnul este mereu cu noi. Atunci totul se preschimbă în rugăciunea cucernicei iubiri către Dumnezeu şi în lacrimi de pocăinţă, rămânând uitată în spate lumea pătimaşă a păcatului.

Dumnezeu ne părăseşte uneori, tocmai pentru ca noi să ne ostenim, să ne arătăm în ce direcție înclină voia noastră liberă oarecum. Şi astfel, când ne atacă vreun chip pătimaş, vreun gând păcătos, trebuie neapărat să ne smulgem mintea de acolo şi să ne despărţim de acel chip al patimii. Atunci chipurile patimii nu îşi mai pot asuma o putere activă, lucrătoare, ci rămân în stare pasivă. Căci omul, în chip liber nu le-a primit și nu s-a învoit cu ele.  Sunt nu puţine rugăciuni pe care este bine să le cunoaşteţi, dar puteţi şi voi înşivă să făuriţi altele în acel moment, căci "Rugăciunea este necontenită facere” : Doamne, scapă-mă de gândul acesta rău! Luminează-mi mintea și inima mea! Slobozește-mă de puterea acestor duhuri! Du-mi mintea mea la Cer unde petreci Tu, Dumnezeul meu! Izbăveşte-mă de robia iadului și a patimilor de orice fel!"

Arhimandritul Sofronie Saharov - "Cuvântări duhovnicești"