A lui Avva Cassian

 

1. Patima slavei-deşarte este cu multe fețe [chipuri) şi prea subțire, şi degrab nici de cel iscusit nu se înţelege; căci dacă asuprelile celorlalte patimi sunt mai arătate şi oarecum mai uşoară e lupta cea împotriva lor, sufletul cunoscând pe potrivnicul său, iar prin împotrivă-grăire şi rugăciune îndată il biruieşte pe el.

2. Răutatea slavei-deşarte, precum s-a zis, în multe chipuri fiind, anevoie este biruită; căci cu toată izvodirea stă de față: în port, în glas, în cuvânt, în lucru, în privegheri, în posturi, în rugăciune, în citire, în isihie [linişte], în îndelunga-răbdare; că prin toate acestea se nevoieşte a săgeta pe ostaşul lui Hristos.

3. Pe care nu-l poate amăgi prin îmbrăcămințile cele de mult preț către slava-deşartă, pe acesta se apucă a-l amăgi prin proasta îmbrăcăminte; şi pe care n-a putut prin cinste a-l înălța, pe acesta, de ca şi cum a suferi pentru necinste, spre nebunie il ridică, şi pe care n-a putut să-l supună pentru ştiinţa cuvintelor a se slăvi în deşert, pe acesta il amăgește prin tăcere, ca să socotească că a dobândit liniștea; şi pe care n-a putut prin mâncările cele de mult preț să-l slăbănogească, pe acesta prin postire pentru laude voieşte a-l slăbănogi; şi, pe scurt vorbind, tot lucrul, toată îndeletnicirea se pot face acestui drac pricină de război; încă la acestea  îi vâră a năluci cele despre preoție.

4. Că imi aduc aminte de oarecare båtrån, pe cand pe treceam in Schit, că, ducându-se la chilia unui frate pentru cercetare, după ce s-a apropiat de uşa lui, il aude pe el dinlăuntru grăind; şi, socotind că citeşte din Scriptură, a statut ascultând, până ce a simțit că fratele îşi ieşise din minți din pricina slavei-deşarte, socotindu-se pe sine [deja] hirotonit diacon şi celor chemați dându-le slobozire.

5. Deci, după ce a auzit bătrânul aceasta, la urmă, împingând uşa, a intrat; şi, întâmpinându-l pe el fratele, i s-a inchinat după obicei şi ceru să afle de la dânsul dacă de multă vreme stă la uşă. Iar bătrânul a răspuns către dânsul: Acum, zicea, am venit, când tu săvârșeai otpustul". lar fratele, ruşinându-se şi umilindu-se, a căzut la picioarele bătrânului şi-l ruga să se roage pentru dânsul ca să se izbăvească de o înşelăciune ca aceasta.

6. Am pomenit dar aceasta vrând a arăta până la ce nesimțire poate aduce dracul acesta pe om; deci cel ce voieşte desăvârşit a se nevoi şi cu cununa dreptății a se încununa, prin toate chipurile să se nevoiască a birui pe această fiară cu multe fete, aducându-şi aminte pururea de acest grai al proorocului: Risipit-a Domnul oasele celor ce plac oamenilor (Psalm 53: 6), şi nimic să nu facă căutând împrejur lauda omenească, ci numai de la Dumnezeu să caute plata, lepădând de-a pururea gândurile cele ce vin în inima lui şi il laudă, şi să se defaime pe sine inaintea lui Dumnezeu, ca, aşa, împreună cu Dumnezeu să se poată izbăvi de duhul slavei-deşarte.

Everghetinosul Volumul 3 Capitolul 4