17 IANUARIE- POMENIREA SFÂNTULUI ANTONIE CEL MARE, FLOAREA DE FOC DIN PUSTIUL EGIPTULUI ṢI PĂRINTELE MONAHILOR

"Cuviosul a fost egiptean de origine și de la vârsta de 18 ani și până la mutarea sa la Domnul, la venerabila vârstă de 105 ani, s-a nevoit ca pustnic pentru a ajunge la desăvârșirea duhovnicească.

Cu adevărat Sfântul Antonie cel Mare era un doctor dat Egiptului de Dumnezeu; pentru că oricine se ducea mâhnit la dânsul, se întorcea bucurându-se. 

Intr-o zi, auzind citindu-se la Sfânta Evanghelie cuvintele Mântuitorului către tânărul bogat: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi Mie!" (Matei 19, 21), convins că și lui i se adresează aceste cuvinte, merge și împarte averea sa săracilor, păstrând doar cele de trebuință pentru a asigura un viitor surorii sale. Cu altă ocazie, auzind la Sfânta Evanghelie cuvintele Mântuitorului:  „Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine!” (Matei 6, 34), se hotărăște să renunțe cu totul la cele lumești și să urmeze viața pustnicească.

 Împarte tot ce mai avea din avere, iar pe sora sa o încredințează unor femei pioase.

Ajuns la vârsta venerabilă de 105 ani, la 17 ianuarie anul 356, Cuviosul Antonie a trecut la viața veșnică. El randuieste cui să se împartă hainele lui: „Dați episcopului Atanasie cojocul cu mantaua pe care mă culc; episcopului Serapion dati-i pielea de oaie, iar voi luați sacul”. Iata ce avere avea el: trei obiecte de imbracaminte. 

Acum, când îl cinstim pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, să ne rugăm lui spunând: „O, preaînțelepte de Dumnezeu purtătorule părinte Antonie, căpetenia părinților și slava cuvioșilor, primește de la noi aceste laude ce cu tot sufletul le aducem ție și roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, cei ce cu evlavie și osârdie îți strigăm ție: Aliluia!”.