"Auzi? Mă cheamă zorii,
Să scriu un nou poem,
Doar unul, următorii
Sunt încă, sub consemn.
E nou, se înfășoară
C-un fir de nea, subțire
Și se strecoară-afară
Prin singura ieșire...
S-a rupt dintr-o mirare
Și-mi sângerează gândul,
Căci se voia cântare,
Nu, îngroșând iar, rândul
Poemelor pe bandă,
Lipsite de simțire,
Însă-l aduc ofrandă
Ideii de iubire!
Se-așază singuratic,
Exact pe buza mea,
Nebun și enigmatic
Și-ncepe a cânta!
Se tânguie-o vioară,
Prin strune trece vântul
Și-o mantie ușoară
Acoperă pământul…
Cântarea ei m-atinge,
Mă zgribulesc puțin
Și-afară ninge, ninge,
Iar versul curge lin..."
Ion-Cristea Marilena

Comentarii
Trimiteți un comentariu