"329.Când cineva înțelepțindu-se, nu dă curs gândurilor și chemărilor spre bine, care par a fi bune, ci îndată, sau după propria judecată, sau după îndrumările celor mai încercați decât el taie, oricât de frumoase ar părea că sunt și lucrează în acest chip cu luare aminte și cu atâta hotărâre încât nu se întrevede putința să-l prindă cu această metodă. Atunci vrăjmașul părăsește cursa aceasta și începe din afară lucrarea sa, prin oamenii pe care îi are în stăpânire. De data aceasta iar încep laudele lingușitoare, clevetirile, osândirile, asupririle și orice fel de neplăceri. Tocmai acest lucru trebuie să-l știi dumneata, să-i aștepți și să te uiți de amândouă părțile. Ca să respingem aceste atacuri nu stă în puterea noastră, dar stă în puterea noastră să-l tragem pe sfoară pe vrăjmaș. Principalul este să răbdăm totul, fără să distrugem pacea și dragostea. Ajutorul este Domnul. Pe El trebuie să-L rugăm să ne împăciuiască inima, și – dacă binevoiește – să potolească totul și în afară. Din partea noastră noi nu trebuie să scăpăm din vedere, de unde este și de cine este pornită furtuna, și să ne îndreptăm dușmănia nu împotriva oamenilor, ci împotriva celui ce, stând în dosul lor, își aprinde și călăuzește tot mersul lucrurilor.
330. În timpul citirii ținta de căpetenie a trăirii trebuie s-o avem în minte și totul trebuie adunat și adus către ea. Atunci se va alcătui ceva întreg, legat și de aici și tare. Tăria conștiinței dobândite și convingerii vor da o tărie și stării morale (sufletului)."
SBORNIC. PARTEA a 2 a CAPITOLUL 2 LUPTA CU PATIMILE

Comentarii
Trimiteți un comentariu