TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI, 22 DECEMBRIE

 

"Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui

 David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe lacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe frații lui; Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram; Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon; Salmon a născut pe Booz, din Rahav; Booz a născut pe Iobed, din Rut;lobed a născut pe lesei; lesei a născut pe regele David; David a născut pe Solomon, din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa; Asa a născut pe Iosafat;Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia; Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia; Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amos; Amos a născut pelosia; losia a născut pe lehonia și pe frații lui, la strămutarea în Babilon; După strămutarea în Babilon, lehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud anăscut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor; Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Ahim; Ahim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov; Iacov anăscut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care Se cheamă Hristos. Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri. Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, Mama Sa, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase, în ascuns. Şi, cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, căci Cel zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus, căci El va mântui pe poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a spus de Domnul prin prorocul, care zice: <<lată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu». Şi, deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Și, fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus. Pentru ce n-a zis videnia" sau cuvântul", precum Proorocii? Căci aceia aşa începeau:,,Videnia pe care a văzut-o Isaía" şi „Cuvântul care s-a făcut către Isaia" (Isaia 1, 1; 2,1). Cauti a te învăța pentru ce [din ce pricină făceau aceasta]? Pentru că Proorocii vesteau pentru cei împietriți cu inima şi nesupuşi, de aceea ziceau că este videnie dumnezeiască şi cuvânt de la Dumnezeu, ca să înfricoşeze norodul şi să nu fie defăimate cele zise. Dar Matei a grăit către oameni credincioşi, cu bună cunoştinţă şi supuşi, şi de aceea n-a început precum Proorocii.Sau, pot spune și altceva: Proorocii gânditor [cu gândul] vedeau cele pe care le grăiau ca închipuiri arătate prin Sfântul Duh şi de aceea le și numeau videnii [vederi dumnezeieşti]. Dar Matei nu cu gândul L-a văzut pe Hristos şi nu în închipuire L-a văzut pe El, ci în chip simțit L-a cunoscut, auzindu-L şi văzându-L pe El în trup. Pentru aceasta, n-a zis,,videnia [vederea dumnezeiască] pe care am văzut-o" - adică,,închipuirea" -, ci [a scris],,Lui Iisus Numele acesta,,,Iisus" nu este elinesc, ci evreiesc şi se tălmăceşte,,Mântuitor". Pentru că evreieşte,,Iao" înseamnă mântuire. Hristos Hristoşi" - adică,,unşi" - se numeau împăraţii şi preoţii, pentru că nu erau unşi cu untdelemn sfinţit, care curgea din cornul care li se punea pe cap [asupra capului.S-a uns încă El şi după adevăr cu untdelemnul cel adevărat, adică cu Sfântul Duh, pentru că cine altul avea pe Duhul, precum Domnul [Hristos].Că întru Sfinți darul Sfântului Duh lucra, iar întru Hristos nu darul Duhului lucra minunile, ci Hristos împreună cu Duhul, Care este deoființă cu El."Fiul lui David Psalm 131, 11/2 Paralipomena 17, 11/Luca 3, 31"A zis,,lui Iisus" şi, ca să nu crezi că despre un alt Isus vorbeşte, a adăugat,,fiul lui David".Pentru că a fost şi un alt Isus vestit, care a fost voievod [cârmuitor] după Moise şi care,,al lui Navi" se numea şi nu al lui David (Iosua 1, 1), pentru că acesta mai înainte de David a fost cu multe neamuri, nefiind el din seminţia lui Iuda din care se trăgea David, ci din alta. Fiul lui Avraam.( Luca 3, 34) .Pentru care pricină a [fost] pus mai întâi David, chiar înaintea lui Avraam? Pentru că la evrei mai slăvit a fost David şi pentru că vremea în care a trăit el a fost mai aproape de ei decât vremea vieţuirii lui Avraam, iar David pentru împărăţie se făcuse mai vestit. Că între împăraţi, acesta a fost cel dintâi care a bineplăcut lui Dumnezeu şi făgăduinţă a primit de la Dumnezeu că din seminţia lui Se va ridica Hristos (Psalm 131, 11). Drept aceea, toți Il numeau pe Hristos,,fiu al lui David". Că precum acela i-a urmat lui Saul, cel lepădat de la Dumnezeu şi urât, aşa şi Hristos, după ce s-a lipsit Adam de împărăţia şi domnia pe care o avea asupra tuturor - -şi a fiarelor şi a demonilor - a venit de S-a întrupat şi a împărăţit peste noi. Avraam a născut pe Isaac;(1, 2) Facere 21, 2-3; 26, 18/Luca 3, 34 De la Avraam începe povestirea neamului, pentru că acesta a fost părinte al evreilor (Facere 15, 13, 16) şi pentru că el este cel dintâi care a primit făgăduinţele, că întru seminţia lui se vor blagoslovi [binecuvânta] toate neamurile (Facere 22, 18). Deci, cu cuviinţă de la acesta se numără neamul lui Hristos, că Hristos este din sămânța lui Avraam, întru care ne-am binecuvântat toţi cei din neamuri (Facere 17, 5), care mai înainte eram sub blestem. Avraam" se tâlcuieşte părinte al neamurilor", iar „Isaac" - ,,bucurie",,,râs". Şi nu pomeneşte Evanghelistul de fiii lui Avraam cei din ţiitoare [ca Agar, slujnica Sarrei] - adică de Ismail (Facere 16, 15) şi de ceilalți-, pentru că iudeii nu din aceştia se trăgeau, ci din Isaac (Facere 24, 6-8). Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda și pe frații lui; Facere 25, 26; 29, 35/ Luca 3, 33 .Vezi că pentru aceasta a pomenit pe luda şi pe frații lui, pentru că dintru ei au fost cele douăsprezece seminţii.Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Facere 38, 1-30; 46, 12/1 Paralipomena 2, 4/Luca 3, 33 Iuda avea ca noră pe Tamar prin unul dintre feciorii lui, anume Ir, iar murind acesta fără să aibă feciori [prunci], i-a dat-o lui Onan, alt fecior al lui. Dar, secerându-se acesta din viață pentru răutatea lui, luda nu i-a mai dat ei alt soţ. Iar ea, dorind să facă copii din sămânța lui Avraam, a lepădat vălul văduviei și punându-şi veșmânt de femeie nărăvită [curvǎ] s-a împreunat cu socrul ei şi s-au zamislit din ea doi gemeni. Şi când au fost să se nască, a scos feciorul cel dintâi mâna din pântece,ca şi cum ar fi vrut să se nască primul, iar moaşa a însemnat degrabă cu un fir de aţă roşie mâna copilului, ca să cunoască pe cel întâi născut. Dar acesta și-a tras mâna înlăuntrul pântecelui şi s-a născut celălalt copil mai întâi şi abia după aceea cel ce scosese primul mâna.Deci, cel ce s-a născut mai întâi a fost numit Fares, care înseamnă,,tǎiere" - fiindcă a tăiat rânduiala cea firească -, iar cel ce a tras mâna, Zara (Facere 38, 1-30).Şi însemnează istoria această taină, că precum Zara a arătat întâi mâna,şi a tras-o apoi, aşa şi vieţuirea cea după Hristos s-a arătat întru Sfinţii cei mai dinainte de Lege și de tăierea împrejur. Pentru că toţi aceştia [sunt Sfinți] nu din rânduielile şi proorociile Legii, ci pentru că au vieţuit viaţă evanghelicească. Și socoteşte pe Avraam, care și-a lăsat părinţii şi casa pentru Dumnezeu şi s-a lepădat şi de fire, socoteşte [apoi] pe lov şi pe Melchisedec. Iar după ce a venit [s-a dat] Legea, s-a tras înapoi una ca aceasta vieţuire. Şi precum acolo, după ce s-a născut Fares, mai pe urmă a ieşit iarăşi Zara, aşa, după ce s-a dat Legea, mai pe urmă a strălucit vieţuirea evanghelicească, însemnându-se aceasta cu ață roşie - care este sângele lui Hristos. Că pentru aceasta a și pomenit Evanghelistul de aceşti doi prunci, pentru că naşterea lor arată oarecare lucruri tainice.Dar, şi pentru altă pricină pomeneşte de Tamar-deşi nu pare a fi lăudată, fiindcă s-a împreunat cu socrul ei: ca să arate că Hristos toate pentru noi primindu-le, a primit a avea ca strămoşi şi pe unii ca aceştia, ca şi prin aceasta adică prin naşterea dintru ei - mai vârtos să-i sfinţească, pentru că nu a venit să cheme "pe cei drepți, ci pe cei păcătoşi" (Marcu 2, 17).Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;  Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon; Salmon a născut pe Booz din Rahav"

"Facere 46, 12/Rut 4, 18-19/1 Paralipomena 2, 5, 9/ Luca 3, 33 (1, 4) Luca 2, 32-33, losua 6, 23, 25/Rut 2, 3, 4, 21/1 Paralipomena 2, 11/Luca 3, 32."

"Unii socotesc că Rahav aceasta era Rahav curva, care a primit iscoadele lui
Isus Navi (Josua 2, 1) şi le-a izbăvit pe ele şi s-a izbăvit şi ea (losua 6, 17,23,25).
Şi a pomenit despre aceasta ca să arate că aşa cum aceasta era curvă, aşa era și adunarea neamurilor, că au curvit intru izvodirile [minții) lor.Insă, primind „iscoadele" lui lisus, adică pe Apostoli şi crezând cuvintelor lor, s-au mântuit toţi cei din neamuri.Booz a născut pe lobed, din Rut. Rut 4, 17, 21/1 Paralipomena 2, 12/Luca 3, 32 Rut aceasta era de alt neam, dar s-a însoţit cu Booz.
Aşa şi Biserica cea din păgâni, de alt neam fiind şi afară de aşezământ,
a uitat norodul (a părăsit neamul] său şi închinarea la idoli şi pe tatăl ei,
diavolul şi s-a luat spre nuntă cu Fiul lui Dumnezeu.1, 5-6: lobed a născut pe lesei;  lesei a născut pe David regele';
David a născut pe Solomon din femeia lui Urie. Rut 4, 21/1 Paralipomena 2, 12/ Luca 3, 32 (1, 6) Facere 17, 6, 16/
1 Regi 17, 12/2 Regi 12, 24/1 Paralipomena 2, 15/Luca 3, 31
Iarăşi, pomeneşte de femeia lui Urie (2 Regi 12, 14), ca să se arate că nu se
cuvine a ne ruşina de strămoşi, ci că mai vârtos, prin sârguinţa faptelor bune ale urmaşilor se fac slăviţi şi aceia şi cum că toţi sunt primiţi la Dumnezeu -chiar de se vor naşte din curvă-, numai de vor avea faptă bună.1, 7-11: Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia;
Abia a născut pe Asa;  Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia;  Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe lezechia; lezechia a născut pe
Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe losia;  losia a
născut pe lehonia şi pe frații lui, la strămutarea in Babilon (1,7)3 Regi 11, 43; 14, 31; 15,8/1 Paralipomena 3, 10 (1, 9) 4 Regi 15, 7, 38; 16, 20 (1, 10) 4 Regi 20, 20/1 Paralipomena 3, 23 (1, 11) 4 Regi 23, 34; 24, 6; 24, 15/1 Paralipomena 3, 16/2 Paralipomena 36,8.Strămutarea în Babilon este robia pe care mai pe urmă au pătimit-o evreii în Babilon, fiind duşi acolo toți dimpreună.Pentru că şi altădată au fost în război cu babilonienii, însă mai cu măsură i-au muncit [căznit] pe ei, dar mai apoi cu totul i-au strămutat pe ei din patria lor.
1, 12-16: După strămutarea în Babilon, lehonia' a născut pe Salatiel;
Salatiel a născut pe Zorobabel ( Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud
a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor; Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iosif, logodnicul' Mariei, din care s-a născut Iisus,
care se cheamă Hristos.(1, 12) 4 Regi 24, 6/1 Paralipomena 3, 17/2 Paralipomena 36, 8/1 Ezdra 3, 2; 5,2/Luca 3, 27
Din care pricină spune [este trecut aici] numele lui Iosif, iar nu al Născătoarei de Dumnezeu? Căci ce împărtăşire are losif cu naşterea cea fără de sămânță? Au doară, cu adevărat tată al lui Hristos a fost Iosif, ca de la Iosif să se numere neamul Lui?Ascultă, dar: cu adevărat, nici o împărtăşire nu are Iosif cu naşterea
lui Hristos şi s-ar fi cuvenit ca neamul Născătoarei de Dumnezeu să-l spună, dar, de vreme ce era lege să nu se pomenească în numărul neamului
femeile, de aceea nu a spus [nu a fost pomenit] neamul Fecioarei. Dar, pomenind neamul lui Iosif, şi neamul ei a fost pomenit, pentru că tot aşa
era lege să nu se ia femeie din altă seminţie, nici din altă familie -- adică
din altă rudenie -, ci din aceeaşi seminţie şi rudenie (Numeri 36, 6). Deci, de vreme ce era o astfel de lege, arătat este că numărându-se neamul lui Iosif, se aduce împreună şi numărul neamului Născătoarei de Dumnezeu, căci cu adevărat din aceeaşi seminţie era Născătoarea de Dumnezeu şi dintru acelaşi neam. Căci, dacă n-ar fi fost aşa, cum s-ar fi logodit cu el?
Pentru aceasta, Evanghelistul a păzit şi legea care poruncea a nu socoti
femeile în numărul neamului, dar şi neamul Născătoarei de Dumnezeu
I-a pomenit, numind neamul lui Iosif. Iar „bărbat al Mariei" l-a numit pe Iosif după obiceiul de obşte, pentru că numim bărbat al unei femei pe logodnicul ei, chiar dacă nunta nu s-a făcut încă.
1, 17: Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt
paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paispre-
zece neamuri.În trei aşezări au despărţit neamurile, pentru ca să arate că iudeii, deşi au fost cârmuiți de judecători - cum a fost până la David -, iar apoi de împărați - până la strămutarea în Babilon -, şi în sfârşit de preoți - cum a fost până la Hristos -, însă nu s-au folosit de aceasta spre fapta cea bună.Şi trebuinţă era de adevăratul Judecător şi Împărat şi Preot, Carele este Hristos. Pentru că, după ce au lipsit cârmuitorii a venit Hristos, după
proorocia lui Iacov (Facere 49, 10).
Dar, cum sunt de la mutarea în Babilon până la Hristos,,paisprezece neamuri", de vreme ce numai treisprezece fețe se află [nume sunt po-menite]? Pentru că, dacă s-ar fi pus în numărul neamului şi femeia, am fi putut pune aici şi pe Maria şi s-ar fi împlinit numărul. Iar, dacă, în numărul
neamului nu se socoteşte femeia, cum vom dezlega această nedumerire?
La aceasta unii zic că şi mutarea în Babilon a fost socotită în loc de faţă [ca
un nume].1, 18: lar naşterea lui lisus Hristos așa a fost: Maria, mama Lui,
(1, 18-) Luca 1, 27, 34-35; 2,5fiind logodită cu Iosif.Pentru ce a lăsat Dumnezeu ca ea să se logodească şi cu totul a pricinui
bănuială oamenilor că s-a împreunat cu dânsa Iosif? Pentru ca ea să aibă un purtător de grijă întru nevoi. Fiindcă el a avut grijă de ea în vremea fugii în Egipt şi a scăpat-o [din primejdii]. [Dar Născătoarea de Dumnezeu a fost logoditǎ] încă și ca să se tăinuiască de cel rău [taina Întrupării], căci diavolul, auzind că Fecioara va avea în pântece (Isaia 7, 14), [mai ales] pe fecioare le pândea. Deci, pentru ca să fie amăgit Amăgitorul, se logodeşte Iosif cu Pururea Fecioara [Maria], şi numai chip al însoţirii se face, iară lucru [faptă] nu.
1, 18: Fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântecede la Duhul Sfânt.(1, 18) Luca 1, 27, 34-35; 2, 5
Aici,,a se aduna", împreunare [adunare, luare] însemnează. Întrucât mai înainte de a se împreuna [a se aduna împreună] a zămislit ea. Pentru aceasta şi Evanghelistul se înspăimântează şi strigă: „S-a aflat!", ca despre un oarecare minunat lucru grăind.
1, 19: Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit
s-o lase în ascuns?.(1, 19) Numeri 5, 12-31/Deuteronom 24, 1-5
Cum este numit Iosif,,drept", dacă Legea poruncea ca să fie vădită cea care săvârşi se preacurvie și să se arate şi să fie muncită [să fie omorâtă] (Levitic 20, 10), iar el voia să acopere păcatul şi să calce Legea? Voi dezlega aceasta [nedumirire]: mai întâi, tocmai pentru aceasta este numit,,drept",că nu voia să fie aspru, ci din multa bunătate era milostiv, arătându-se astfel pe sine ca fiind mai presus de Lege şi mai presus de poruncile Legii vieţuind. Apoi, el însuşi a cunoscut că din Duhul Sfânt a zamislit ea şi de aceea nu a vrut s-o vădească şi să-i facă rău, ca pe cea care nu din preacur-
vie, ci de la Duhul Sfânt a zămislit, că zice:,,S-a aflat având în pântece"(Matei 1, 18). Dar de cine,,s-a aflat"? De către Iosif, adică, a cunoscut că ,,din Duhul Sfânt" a zămislit. Drept aceea,,,a voit pe ascuns s-o lase pe dânsa", fiindcă nu îndrăznea a avea de femeie [soție] pe cea care se învrednicise  de atâta dar [de la Dumnezeu].1, 20: Și cugetând el acestea, iată Îngerul Domnului i s-a arătat în
vis, grăind [Tocmai] când era nedumerit dreptul Iosif, atunci Îngerul a stat înaintea
lui, învăţându-l ce să facă. Și,,i s-a arătat în vis", de vreme ce foarte credincios
era. Păstorilor Îngerul le-a vorbit la arătare ca unor oameni simpli, dar acestuia i-a vorbit ca unui drept şi credincios, în vis. Şi cum n-ar fi crezut el,
când Îngerul îl învăța tocmai despre cele ce avea în minte şi pe care nu le
spusese nimănui? Căci gândind el, iar nu grăind, Ingerul i-a stat înainte şi
de aceea, cu cuviinţă a crezut el că de la Dumnezeu este, pentru că numai a
lui Dumnezeu este a cunoaşte cele ascunse. Iosife, fiul lui David ,,Fiul lui David" l-a numit pe el, aducându-i aminte că s-a proorocit că din sămânța lui David va fi Hristos, unele ca acestea grăindu-i:,,Nu fii necredincios, ci adu-ţi aminte de David care făgăduinţă a primit pentru Hristos" (2 Regi 7, 12-13; Psalm 88, 34-36). 1, 20: Nu te teme a lua
Aici arată că se temea a o avea [lua] pe ea, ca nu cumva să greşească
lui Dumnezeu, ca şi cum ar fi avut [luat] preacurvă.
Sau, în alt chip:,,nu te teme", adică,,tu te temi a te atinge de dansa ca de ceea ce din Duhul Sfânt a zamislit". Însă,,nu te teme a lua", adică a o ține [în casa lui), întrucât cu cugetul şi cu pomenirea o lăsase pe ea.Pe Maria, logodnica ta
Aceasta înseamnă:,,Tu poate socoteşti că preacurvă este. Iar eu îți spun ție că femeia ta este, adică nu a fost stricată de cineva, ci logodnica ta este".Că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt
(Luca 1, 35),,Că nu numai că este slobodǎ [nevinovată] de amestecare fără de lege,
dar chiar în chip dumnezeiesc a zamislit, lucru pentru care mai vârtos se cuvine să te bucuri".Ea va naşte Fiu, Luca 1, 31 .Şi pentru ca să nu se îndoiască cineva zicând: „Şi dintru ce voi crede ție că este din Duhul Sfânt [zămislirea]?", vesteşte cele ce vor să fie, [şi anume că]:,,<<Va naşte Fiu», [iar nu fiică]. Căci dacă pentru acesta voi spune adevărul, atunci adeverit este că şi aceea [e adevărată], anume că «din Duhul Sfânt este»".Şi n-a zis: „Tie îți va naşte", ci,,va naşte", că nu aceluia i-a născut, ci la
toată lumea şi nici n-a stat darul numai împrejurul lui Iosif, ci către toţi s-a
revărsat.Şi vei chema numele lui: Iisus ,Isaia 49, 1/Luca 1, 31/ Faptele Apostolilor 4, 12; 13, 23,,Tu «<vei numi [chema]», oarecum ca un tată şi ca un purtător de grijă al Fecioarei. Să nu socoteşti, o, Iosife, că de vreme ce din Duhul Sfânt este zămislirea, o vei lăsa pe Fecioară neajutorată, ci [tu ii] vei sluji întru toate".Căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Faptele Apostolilor 5, 31; 13, 23, 38-39/Romani 3, 24/1 loan 2, 2
Aici tâlcuieşte ce înseamnă,,Iisus", adică Mântuitor". „Că Acesta«<va mântui pe norodul Său», nu numai pe cel iudaicesc, ci şi pe cel păgânesc care s-a sârguit a crede şi a se face popor al Lui".
Dar de ce îl,,va mântui"? Oare de războaie? Nu. Ci de păcatele lor.
Drept aceea, arătat [adeverit] este că Dumnezeu este Cel Care va sǎ Se
nască, pentru că numai a lui Dumnezeu este a ierta păcatele. Acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin Proorocul care zice
,,Să nu socoteşti că acestea au fost hotărâte de Dumnezeu în vremurile
din urmă, ci dintâi şi dintru început. Pentru că ştii, o, Iosife, proorociile, ca
un ştiutor de Lege; şi adu-ţi amine de cele ce s-au spus de Domnul". Nu spune,,ceea ce s-a zis de Isaia", ci,,de Domnul", că nu om a grǎit,ci Dumnezeu prin gura omului şi pentru aceasta vrednică de credință
este proorocia. Iată, Fecioara va avea în pântece  Isaia 7, 14/Luca 1, 31
Iudeii spun că Proorocul a spus,,tânăra", iar nu,,fecioara". Lor putem să le răspundem că în Scriptură,,tânără" sau,,fecioară" înseamnă acelaşi lucru, că,,tânără" este numită cea nestricată. Iar dacă nu nǎştea Fecioara, atunci cum ar fi fost semn şi lucru preaslăvit? Ascultă pe Proorocul care zice:,,Pentru aceasta Însuşi Domnul va da vouă semn" (Isaia 7, 14). Deci, evreii, din răutatea lor cea de voie strică Scriptura şi în loc de ,,fecioară" pun,,tânără". Dar ori,,tânără" de se află, ori,,fecioară", se cuvine să înţelegem pe cea care va să nască, ca să fie şi minune aceasta [adică în chip negrǎit].
Şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuil", care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu. Isaia 7, 14/Luca 1, 31
Iudeii spun:,,De ce, dar, S-a numit Iisus Hristos, iar nu Emanuil?" Se cuvine să zicem că nu scrie,,vei numi", ci,,vor numi", adică înseşi lucrurile [faptele] Il vor arăta pe El că este Dumnezeu şi cu noi petrece. Pentru că dumnezeiasca Scriptură din lucruri [fapte] pune numirile. De aceea găsim numele,,Degrabă-pradă" (Isaia 8, 1, 3), măcar că nimeni nu s-a numit cu
acest fel de nume. Dar, fiindcă îndată ce S-a născut Domnul, s-a prădat şi s-a robit înşelăciunea, aşa se spune că S-a numit, din lucru [faptă] câştigând numirea
Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit Ingerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sals,Vezi, suflet plin de trezvie, cum îndată a crezut şi îndată a luat pe logodnica sa? Şi adeseori o numeşte pe ea femeie" a lui, Inläturând bănuiala cea rea şi învăţând [arătând] că nu a altuia a fost, ci a lui a fost. Şi fără să o fi cunoscut pe ea Iosif, Maria a născut  Luca 1, 31; 2, 21
Adică nu s-a împreunat cu ea niciodată, pentru că aici cuvântul acesta..pânǎ" nu arată că numai până la naştere nu a cunoscut-o, iar după aceasta a cunoscut-o, ci că nicidecum, niciodată nu a cunoscut-o pe ea. Că acest fel
de obicei [vorbire] are Scriptura, căci la fel zice:,,Nu s-a întors corbul în
corabie până ce a secat apa de pe pământ" (Facere 8, 7), dar nici după
aceasta nu s-a întors. Şi iarăşi:,,Iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului" (Matei 28, 20). Dar după sfârşit, oare nu va fi? Ba încă atunci mai vârtos va fi! Aşadar, şi aici înţelege acest cuvânt până ce a născut", că după cum nici înainte de naştere, aşa nici după naştere nu a cunoscut-o pe ea, căci cum s-ar fi atins de Sfânta aceea, după ce mai vârtos a cunoscut acea
negrăită naştere? Pe Fiul său Cel Unul-Născut ,Luca 2,7 .Nu pentru că s-ar fi născut un al doilea il numeşte pe Acesta,,Întâi- Născut", ci aşa simplu, ca pe Cel Ce Întâi şi numai Unul S-a născut. Că
Hristos este şi „Întâi-Născut" - ca Cel Care întâi S-a născut - şi,,Unul-Născut" - ca şi Cel Care nu are un al doilea frate (Luca 2, 7). Căruia I-a pus numele lisus(Luca 2,21)
Se arată din nou supunerea lui losif, că toate câte i-a zis lui Îngerul le-a făcut."

SFANTUL TEOFILACT AL BULGARIEI.