TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA,16 .12

                

Capitolul 14

" 14,12-15: Zis-a și celui ce-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, și să-ți fie ca răsplată. Ci, când faci un ospǎț, cheamă pe săraci, pe neputincioși, pe schiopi, pe orbi,  și fericit vei fi că nu pot să-ți răsplătească. Căci ți se va răsplăti la învierea drepților.  Și auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă l-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu!"

"(14, 12) Pilde 3, 27-28/Tobie 4,7 (14, 13) Neemia 8, 10/Iov 31, 17/Psalm 40, 1/ Pilde 3,9/Tobie 4, 16/Sirah 14, 13 (14, 14) Pilde 19, 17/ Matei 6, 4 (14, 15) Apocalipsa 19, 7-9"

"Din două părți fiind alcătuiți mesenii cinei, din cei care au chemat şi din cei ce au fost chemați, Domnul pe partea celor ce au fost chemați, mai întâi a povǎțuit-o prin sfătuire la smerenia cea mântuitoare şi hrană neîmpuținată înaintea lor a pus. Iar acum, pe cel pe care L-a chemat, asijderea îl dăruieşte [îi face dar]; şi prin sfătuire, asemenea îl ospătează, oprindu-l pe el de la a face ospățurile pentru oarecare dar omenesc și a aştepta degrabă răsplătirea. Căci aceia care sunt împuținați [mici] cu sufletul, chemând prieteni sau rudenii, fac aceasta pentru darul cel de acum, deîndată; şi denu-l vor dobândi, se mâhnesc. Iar cei mari cu sufletul, aşteptând darul în viaţa ce va să fie, de la Cel cu adevărat bogat, primesc răsplătire. Şi aceasta zicând, Domnul nu ne oprește pe noi de la cinstea cea către prieteni, ci neînvață a nu vinde [neguțători] primirea cea prietenească.Și auzind oarecare acestea şi socotind cum că Dumnezeu asijderea dăruieşte şi asemenea ospătează pe drepţi cu mese trupeşti, a zis: „,Fericit este cel ce va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu!", căci nu era acesta duhovnicesc, ca să poată înțelege cele mai presus de simțire, ci era încă sufletesc, adică de gânduri omeneşti era povățuit. Pentru că întru acest fel este cel sufletesc: nimic mai presus de fire nu crede, ci toate după fire le înțelege. Căci trei aşezări [stări] sunt: trupească, sufletească și duhovnicească.Iar starea trupească este când cineva voieşte a se veseli şi a se bucura dimpreună cu a face rău altora, precum este neamul tuturor răpitorilor. Iar starea sufletească este când cineva nici a vătăma pe cineva, nici a se vătăma nu voieşte, căci aceasta este a trăi după fire, pentru că şi însăşi firea ne învaţă pe noi aşa. Iar starea duhovnicească este când cineva, pentru fapta bună voieşte şi a se vătăma şi a se chinui. Aşadar, cea dintâi stare este înafară de fire, cea de-a doua după fire, iar cea de-a treia mai presus de fire".  Măcar că amândouă acestea, adică,,afară de fire" şi „,mai presus de fire" sunt abateri de la cea după fire, însă se deosebesc una de alta. Pentru că,,mai presus de fire" se zice când se face vreo abatere de la cea,,după fire" către ceva mai bun şi de folos. lar,,afară de fire" se zice când se face vreo abatere de la cea,,după fire" către ceva mai rău şi de vătămare. Dar acestea se zic aşa şi pentru că afară de fire" este lucrul cel din neputinţa firii, iar,,mai presus de fire" este lucrul cel din puterea lui Dumnezeu (după Vlemides).Cel ce omeneşte cugetă şi nimic din cele ce sunt mai presus de fire nu poate să înțeleagă, sufletesc se numeşte, ca unul care de suflet şi de duh este călăuzit. Iar când cineva de Duhul se poartă, şi nu mai viețuiește el, ci Hristos viețuiește într-însul (Galateni 2, 20), acesta este cel duhovnicesc, care peste fire a trecut. Deci, sufletesc era cel ce a socotit că simțite vor fi răsplătirile Sfinților, ca unul care nimic din cele mai presus de fire nu putea să înțeleagă.: Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți; și a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemați: Veniți, că iată toate sunt gata. Și au început toți, câte unul,să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Țarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-ma. Și altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.  Al treilea a zis:Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni.(14, 16-17) Pilde 9, 1-5/Isaia 25, 6/ Matei 22, 2-3/Apocalipsa 19, 7-9 (14, 19) Psalm 143, După ce a zis cel ce şedea împreună cu Domnul la masă că: „,Fericit este cel ce va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu!", Domnul îl învață pe dânsul mai pe larg cum se cuvine să înțelegem noi ospățurile lui Dumnezeu.Şi zice o pildă ca aceasta,,,om" numindu-l pe Părintele Său cel iubitor de oameni. Căci Dumnezeu, când vrea să arate puterea Sa cea muncitoare[pedepsitoare, căznitoare],,panteră" și,,râs şi,,urs" este numit în Scriptură (Osea 13, 7-8), iar când va să însemneze oarecare iubire de oameni,,,om"este numit, ca şi acum. Fiindcă pilda le cuprinde pe cele despre cea preaiu-bitoare de oameni rânduială a Întrupării - pe care a lucrat-o întru noi, părtaşi pe noi făcându-ne Trupului Fiului Său - „om" pe Dânsul L-a numit.lar,,cină mare" a numit această rânduială a Întrupării;,,cinǎ", pentru că în vremurile cele mai de pe urmă, ca şi cum la apusul soarelui, a venit Domnul. Şi mare este,,cina" aceasta, de vreme ce,,cu adevărat, mare este taina" mântuirii noastre (1 Timotei 3, 16).Și a trimis la ceasul cinei pe sluga sa". Cine este,,sluga" aceasta? Fiul lui Dumnezeu, Cel Care a luat chip de rob" (Filipeni 2, 7), om făcându-se, şi, ca un om, se zice a fi trimis". Şi ia aminte că nu a zis: „,,a trimis o slugǎ",ci cu articol [articulat]:,,a trimis pe sluga sa". Căci Hristos este Cel Care cu adevărat l-a plăcut Lui după omenitate [după firea omenească], şi bine I-a"M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine. Și viața de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine" (Galateni 2, 20).În ediţia de la 1805, în loc de Și au început toți, câte unul, să-și ceară iertare", se găseşte „Și au început toți dimpreună a se lepăda".