Talcuirea Sfintei Evanghelii ,29 Decembrie.

 

"În vremea aceea, apropiindu-Se Iisus de coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră, zicând: Binecuvântat este împăratul care vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus! Dar unii farisei din mulțime au zis către El: Învățătorule, ceartă-ți ucenicii. Și El, răspunzând, a zis:Zic vouă: Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga. Și, când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum sunt ascunse de ochii tăi. Căci vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău și te vor împresura și te vor strâmtora din toate părțile și te vor face una cu pământul, pe tine şi pe fiii tăi care

sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale,ceea ce are i se va lua, ca să nu stea nelucrător lucrul cel stăpânesc.

fiind cu putinţă a se da altuia și a se înmulți. Iar acestea nu numai la cuvânt şi la învăţătură să le luăm [potrivim].

ci şi la faptele cele bune ale nǎravurilor. Căci şi întru acestea ne-a dat nouă Dumnezeu daruri, unuia darul postirii, altuia darul milosteniei, altuia cel al blândeții, iar altuia darul netrufiei. Şi de ne vom trezvi, le înmulţim pe acestea, iar de ne vom lenevi şi cu voinţa vom amorţi, mai pe urmă I vom învinui pe Dumnezeu, precum obişnuim a zice: „Şi ce pot eu să fac de cutare este sfânt? Voieşte Dumnezeu şi [iată] este sfânt. Pe mine nu mă voieşte, şi nu sunt sfânt. Iar acela a fost Petru, acela Pavel". Omule

nebun!,,Mina" aceasta,,Petru" şi „Pavel" te face pe tine! Însă lucrează după putinţă şi adu ceva Celui Care ți-a dat-o, măcar deşi nu precât Petru şi Pavel. Pentru că şi Petru şi Pavel au primit,,mina", şi tu, de asemenea; dar nemişcându-te nici câtuşi de puțin spre lucrarea binelui, de ce-l învi-

nuiești pe Dumnezeu? Pentru aceasta, nevrednici darurilor aflându-ne ne lipsim de acestea.,,Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei,

aduceţi-i aici şi tăiați-i în fața mea" - pe iudei numindu-i prin acestea, pe

care stricăciunii îi va da, in focul cel mai dinafară trimiţându-i pe ei. Şi încă ticăloșii aceştia şi aici, în lumea aceasta zic, au fost tăiați de oştile romanilor, fiind păziți și ținuți pentru tăierea cea de acolo [din lumea ce va să fie]. Iar când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, către

muntele care se zice Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenici,zicând: Mergeți în satul dinaintea voastră și, intrând în el, veți găsi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată. Şi dezlegându-l, aduceți-l Și dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l dezlegați?, veți zice aşa: Pentru că Domnul are trebuinţă de el. Şi, plecând, cei trimişi au găsit precum le-a spus. Pe când aceștia dezlegau mânzul, au zis stăpânii lui către ei: De ce dezlegați mânzul? Iar ei au răspuns: Pentru că are trebuinţă de el Domnul. Și l-au adus la Iisus, şi aruncându-şi hainele lor pe mânz, l-au ajutat pe Iisus să urce pe el. Iar pe când mergea El, aşterneau hainele lor cale.Și apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare, pentru toate minunile pe care le văzuse, zicând: Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului! Pace în Cer și slavă întru cei de Sus. Dar unii farisei din mulțime au zis către El: Învățătorule,

ceartă-ți ucenicii. Și El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga."

"(19, 29-32) Matei 21. 1-6/ Marcu 11, 1-4 (19, 33-34) Marcu 11, 5-6 (19, 35) 4 Regi 9, 13/

Matei 21, 7/Marcu 11, 7/loan 12, 14 (19,36) Matei 21, 8/Marcu 11, 8 (19, 37-38) Psalm 117, 26/

Matei 21, 9/Marcu 11, 9-10/Luca 2, 14: 13, 35/loan 12, 13/Efeseni 2, 14 (19, 40) Avacum 2, 11"

"Şezând pe mânz", două lucruri deodată însemnează Domnul: mai întâi împlineşte proorocia care zice: „Iată împăratul tău vine sezând pe mânz" (Zaharia 9. 9), iar apoi, prin închipuire ne arată nouă că Se va sui deasupra peste norodul păgânesc cel nou și nelucrat şi nesupus. Căci, cu adevărat, nu avea trebuinţă de mânz pentru lungimea căii. Căci Acela ,Care înconjura pe jos toată Galileea şi ludeea, cum, trecând din Betania la Ierusalim, ar fi avut trebuinţă de mânz, puțină fiind depărtarea, precum toţi ştiu? Aşadar, ceea ce am zis [este]: cu taină le săvârşeşte pe acestea. Şi,,legat" era,,mânzul" şi stăpâni" mulți avea, dar este,,dezlegat" de Apostoli, adică de cei trimişi". Iar aceasta întru acest fel este:,,Betania" se tâlcuieşte,,casă a ascultării", iar Betfaghe",,,casă a fălcilor", fiindcă eraloc preoţesc că fălcile se dădeau preoților, precum în Lege este scris (Deuteronom 18, 3); şi prin fălci" este închipuit cuvântul învățăturii, pe care fălcile cele sufleteşti il lucrează şi îl mestecă. Aşadar, acolo unde este casă a cuvântului celui de învăţătură [Betfaghe"] şi a ascultării [,,Betania"] către acesta, acolo sunt,,trimişi" ucenicii Domnului şi „dezleagă" norodul cel legat cu legăturile păcatelor şi cu grijile cele multe ale vieţii, şi în loc de a avea mulți,,stăpâni" şi dumnezei, îl fac pe el a avea pe un Domn lisus şi pe un Dumnezeu Tatăl. Că unde nu este casă a ascultării şi nici primire a cuvântului învăţăturii, una ca aceasta nu se face acolo, nici,,mânzul" nu ,,se dezleagă". lar,,cei trimişi" fiind,,doi", aceasta însemnează: la aducerea norodului celui păgânesc şi la supunerea cea către Hristos, două cete slujesc: Proorocii şi Apostolii. Şi îl aduc pe el dintr-un ,,sat", ca să cunoaştem că întru multă prostime şi neînvăţătură se afla norodul acesta, că niciodată nu a şezut deasupra lui,cuvântul - ori mozaicesc, ori proorocesc -, ci era,,mânz" neînvăţat. Iar dacă-precum altul din Evanghelişti a zis -,,prunci" erau cei care strigau: Osana, fiul lui David" (Matei 21, 9) şi aceştia închipuie acelaşi norod nou, căci crezând că lisus din sămânța lui David după trup S-a arătat, slavă înălțau lui Dumnezeu, după cum este scris:,,norodul cel ce se zidește va lăuda pe Domnul" (Psalm 101, 19). lar,,așternerea hainelor" aceasta se pare că însemnează, anume că aceia care sunt vrednici de a-L lăuda pe lisus,dezbrăcându-se de omul cel vechi, îl aşterneau" pe el și îl supuneau Lui, ca suindu-se pe el, să-l sfinţească pe dânsul şi să nu se mai scoale [ridice] trupul împotriva duhului, ca şi ei să poată zice:,,Supusu-m-am Domnului și L-am rugat pe El" (Psalm 36, 7).Şi Luca a zis că,,toată mulțimea ucenicilor" Îl,,lăuda pe Dumnezeu", ,,ucenici" numindu-i îndeobşte pe toți cei care veneau după lisus, nu numai pe cei doisprezece, nici pe cei şaptezeci, ci pe tot norodul, care- ori pentru trebuinţa minunilor, ori pentru că se îndulcea pentru o vreme de învăţătură - venea după lisus, între care se poate să fi fost amestecaţi şi prunci, precum alți Evanghelişti au zis (Matei 21, 15). Şi insuflați fiind aceştia de Dumnezeu,,,Împărat" pe El Îl mărturisesc, ,,care vine întru numele Domnului", adică vine ca un Dumnezeu. Şi zic „pace în Cer", în locul războiului celui vechi pe care îl aveam cu Dumnezeu,,,pace" care s-a stricat, căci Dumnezeu nu era „Împărat" pe pământ. Iar acum, fiindcă a venit Dumnezeu pe pământ, cu cuviinţă este „pace" şi în Cer". Și pentru aceasta:,,slavă întru cei de Sus", fiindcă Îngerii slăvesc pentru o unire şi o împăcare ca aceasta, pe care nouă ne-a dăruit-o Împăratul şi Dumnezeul Cel Care,,vine pe mânz". Că însăşi aceasta - adică Dumnezeu fiind a Se arăta pe pământ şi a pătimi în latura noastră a celor care am fost vrăjmaşi ai Lui - arată că s-a făcut,,pace" între noi şi El. lar fariseii cârteau, pentru că mulțimea Îl numea,,Împărat" şi pentru că Îl lăuda pe El ca pe un Dumnezeu. Căci ziceau fariseii că numele „Împăratului" zicându-se asupra Lui, se face îndemnare spre rǎzmeriţă [împotriva Cezarului] şi spre hulă a Domnului [Dumnezeu]. Iar El zice: ,,De vor tăcea aceștia, pietrele vor striga, că nu făcându-mi mie har [hatar] zic oamenii acestea, ci din toate semnele pe care le-au văzut, fiind îndemnaţi şi siliţi, această slavoslovie aduc". Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea,zicând: Dacă ai fi cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părțile. Și te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.

"(19,41) 4 Regi 8, 11/Osea 11,9 (19, 42) Ieremia 8, 7/ Plângeri 1,9 (19,43) Deuteronom 28, 52/

lov 36, 13/Isaia 29, 3/leremia 6, 6/lezechiil 21, 22/ Amos 3, 11/Matei 22, 7/Luca 21, 6, 20 (19, 44) 3 Regi 9, 7/ Miheia 3, 12/ Matei 24, 2/ Marcu 13, 2/Luca 21, 6"

Plânge [Domnul] pentru cetate ca un iubitor de oameni, căci nu voia să-i piardă pe cei ce erau într-însa pentru îndrăzneala ceea ce au făcut-o împotriva Lui. Deci arată milostivirea milei, prin plângere. Căci Îi era milă de dânşii nu numai înainte de Cruce, ci şi după Cruce - şi după a lor întoarcere înseta. Şi adeverit este acest lucru dintru a-i da pe dânşii romanilor după atâția ani, căci 35 de ani au trecut. Și, cu adevărat, pentru nimic altceva nu întârzia munca [pedepsirea], fără numai pentru pofta [pentru dorirea] întoarcerii lor. Aşadar, plânge Domnul pentru nesimțirea lerusalimului şi zice:,,Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta!", adică: ,,De ai fi priceput acum cele ce-ți sunt ție spre folos şi-ţi aduc pace şi odihnă care sunt credinţa cea către Mine și a te depărta de vicleşugul cel împotriva Mea! Iar acum s-au ascuns acestea dinaintea ochilor tăi, căci din pricina Mea, a Celui Care sunt lepădat de tine, te vor cuprinde răutăţi nesuferite şi unele ca acestea vei pătimi, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale, adică a Venirii Mele, când am venit să te cercetez şi să te mântuiesc pe tine. Deci, se cuvenea să cunoşti cele ce sunt pentru pacea ta şi să crezi întru Mine, şi ai fi avut pace din partea romanilor şi izbăvire de toată răutatea". Căci toţi cei care au crezut întru Hristos, mai presus de robie s-au făcut ; întrucât dacă toți ar fi crezut, nimeni nu s-ar fi robit."

Sfântul Teofilact al Bulgariei. 

Ev Luca 19,37-44.