"Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om de neam mare s-a dus într-o țară îndepărtată ca să-şi ia domnie și să se întoarcă. Și, chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine şi a zis către ele: Neguțătoriți cu ele până ce voi veni! Dar cetățenii lui îl urau şi au trimis solie în urma lui, zicând: Nu voim ca acesta să domnească peste noi. Şi, când s-a întors el, după ce luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea cărora le dǎduse banii, ca să ştie cine ce a neguțătorit. Și a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus câştig zece mine. Şi i-a zis stăpânul: Bine, slugă bună, fiindcă întru puțin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăţi. Şi a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci mine. Iar el a zis şi acesteia: Să ai şi tu stăpânire peste cinci cetăţi. A venit şi cealaltă, zicând: Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o într-un ştergar, că mă temeam de tine, pentru că eşti om aspru: iei ce nu ai pus și seceri ce n-ai semănat. Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană. Ai știut că sunt om aspru: iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat. De ce nu ai dat argintul meu schimbătorilor de bani? Şi eu, venind, l-aş fi luat cu dobândă. Şi a zis celor ce stăteau de faţă: Luaţi de la el mina şi dați-o celui ce are zece mine. Şi ei au zis lui: Doamne, acela are zece mine. Zic vouă că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi ceea ce are i se va lua. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în fața mea. Și, zicând acestea, mergea înainte, suindu-se la Ierusalim. pe cea sufletească nu o da. [Lucru pentru] care şi la lov am cunoscut pe Domnul că zicea:,,însă de sufletul lui să nu te atingi" (lov 1, 12). Încă şi de,,a năpăstuit pe cineva cu ceva, intoarce împătrit". Şi însemnează prin aceasta că tot cel care prin pocăinţă umblă pe calea cea potrivnică răutăţii celei dintâi, prin cele patru fapte bune pe toate păcatele cele mai dinainte le vindecă. Şi aşa primește mântuirea, încă şi,,fiu al lui Avraam" se numeşte, ca unul care și el a ieşit din pământul său şi dintru rudenia sa" - adică dintru răutatea cea mai dinainte,.,şi afară de casa părintelui său" (Facere 12, 1)-adică, afară de sine s-a făcut, şi s-a lepădat de sine. Căci era el,,casă" a părintelui său, diavolul. Deci, afară de sine făcându-se şi schimbându-se- [adică lepădându-se de sine"]-, dobândeşte mântuire, precum Avraam. Şi ascultând ei acestea, Iisus, adăugând, le-a spus o pildă,fiindcă El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu se va arăta îndată. Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus într-o țară îndepărtată, ca să-şi ia domnie și să se întoarcă. Și chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine şi a zis către ele: Neguțătoriți cu ele până ce voi veni! Dar cetățenii lui îl urau și au trimis solie în urma lui, zicând: Nu voim ca acesta să domnească peste noi. Faptele Apostolilor 1.6 (19.12) Matei 25. 14/Marcu 13, 34 (19, 14 loan 1, 11 Mi se pare că oamenii acestia, auzind de „Împărăția lui Dumnezeu", lumească o socoteau pe aceasta, dată de la Dumnezeu spre izbăvirea neamului evreiesc. Pentru această [pricină] și bănuiau că, suindu-Se lisus în lerusalim, va lua acest fel de împărăţie. Iar Domnul, arătându-le lor că nu este lumească Împărăţia Lui şi ei cugetă oarecare lucruri fără de socotinţă, însă totodată arătând și că Dumnezeu fiind le ştie gândurile, zice această pildă. Om de bun neam" Se aduce în mijloc pe Sine, că măcar de S-a și făcut om, însă a rămas întru înălțimea şi neamul cel bun al Dumnezeirii. lar după ce a săvârşit taina rânduielii celei în trup, S-a dus intr-o ..ţară îndepărtată", in Cer zic,,,ca să-și ia împărăţie", adică să şadă întru cele înalte cu trupul, de-a dreapta scaunului măririi, ca Acela Care este şi om. Căci ca un Dumnezeu, pururea împreună cu Tatăl şedea, iar ca un om [Om], atunci a şezut, când S-a înălţat, aşteptând până când se vor pune vrăjmaşii Săi sub picioarele Lui (Evrei 10, 12-13). Şi aceasta va fi la sfârşit, când toate, chiar şi nevrând, se vor supune Lui, crezând cum că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl" (Filipeni 2, 11). lar,cetățeni ai lui" sunt iudeii care Il urau pe El. Căci zice: „M-au și văzut şi M-au urât şi pe Mine și pe Tatăl Meu" (loan 15,24) cei care nu l-au voit pe El să împărăţească peste ei. Pentru aceasta şi ziceau iudeii către Pilat, lepădându-se de Împărăţia Lui: „Nu avem împărat" (loan 19, 15) și iarăşi: „Nu scrie: Împăratul iudeilor" (loan 19,21). Măcar că Zaharia strigă:,,Bucură-te foarte, fiica Sionului, [veselește-te fiica lerusalimului,] căci iată împăratul tău vine la tine drept şi mântuind" (Zaharia 9, 9), iar Isaia: Iată acum împărat drept va împărăţi" (Isaia 32, 1), şi David: „Iar Eu sunt pus împărat de El" (Psalm 2,6).Aşadar, iudeii L-au urât pe Domnul, iar El „slugilor Sale, le-a dat zece mine". lar,,slugi ale Sale" sunt cei cărora în Biserică li s-au încredinţat slujbe, care se zice că sunt,,zece", pentru cea de săvârşit [desăvârşită] bisericească începătorie. Căci rânduiala cea din Biserică are de săvârşit [desăvârşită] aşezarea începătoriilor şi nu se cuvenea a fi nici mai mulți, nici mai puțini. Precum am zice: acestea trei vedem în Biserică, anume curăţire, luminare şi săvârşire. Trei sunt şi cetele cărora li s-au încredinţat aceste lucrări: diaconii curăţesc prin sfătuire și învăţătură; preoții luminează pin Botez; arhiereii aşează şi săvârșesc şi rânduielile preoțești, adică hirotonesc. Vezi că sunt potrivite cetele cu lucrările şi că nu sunt cetele începătoriilor nici mai multe, nici mai puține? Aşadar, acestor,,slugi" le imparte,,zece mine"darurile, zic-, care fiecăruia se dau spre folos. Pentru că tot celui căruia i s-a încredinţat începătorie, deşi nevrednic ar fi, are dar dintru însăşi ungerea [hirotonia]; şi aceasta, cu adevărat, mare taină este a rânduielii şi iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Şi când s-a întors el, după ce luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea, cărora le dăduse banii, ca să ştie cine ce a neguțătorit. Şi a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus câştig zece mine.Şi i-a zis stăpânul: Bine, slugă bună, fiindcă întru puțin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăți. Și a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci mine. lar el i-a zis acesteia: Să ai și tu stăpânire peste cinci cetăți. A venit şi cealaltă, zicând: Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o într-un ștergar,că mă temeam de tine,pentru că ești om aspru: iei ce nu ai pus și seceri ce nu ai semănat. Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană. Ai știut că eu sunt om aspru: iau ce nu am pus și secer ce nu am semănat; Pentru ce, deci, n-ai dat banul meu schimbătorilor de bani? Şi eu, venind, l-aş fi luat cu dobândă. Şi a zis celor ce stăteau de față: Luați de la el mina, si dați-o celui ce are zece mine. Şi au zis lui: Doamne, acela are zece mine. Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi ceea ce are i se va lua. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiați-i în fața mea. Şi zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim."
"(19, 15-16) Matei 25, 19-20 (19, 17) Daniil 12, 13/Matei 25, 21/Luca 16, 10 (19, 18-20)
Matei 25, 22-24 (19. 21) Pilde 26, 16/Matei 25, 25 (19, 22) lov 15, 6/Matei 12, 37; 25, 26
(19, 23-26) Matei 12, 12, 25, 27-30/ Marcu 4, 25/ Luca 8, 18 (19, 27) Matei 22, 7, 13"
Hristos este de,,bun neam" nu numai după firea Sa dumnezeiască, ci şi după cea omenească, pentru că din neamul cel împărătesc al lui David Se trage Domnul. Aşadar, atunci când Se,,va întoarce" Hristos, adică la cea de a Doua Venire, când Se va arăta ca Împărat, venind impreună cu Ingerii și intru slava Tatălui fiind şi tot genunchiul I se va pleca Lui (Filipeni 2.10-11), atunci, dar, şi slugilor celor care au primit darurile le va cere socoteală. Și se află că cel dintâi i-a folosit pe mulţi şi a inzecit darul, iar că al doilea i-a folosit şi el [pe alții], însă mai puțini, iar celălalt că nu a folosit nici cătuşi de puțin pe cineva, ci întru lenevire a cheltuit vremea neguțătoriei. Pentru aceasta, cel care a înzecit ceea ce a luat, peste „zece cetăți" se pune, adică stăpânire" a „zece cetăți" dobândește - care insemnează că înmulțite primește răsplătirile; iar cel cu cinci mine", după măsura lucrării ia răsplata, iar cel care nimic nu a câştigat, se osândește. Dar să vedem şi ce zice [acesta din urmă]: «Doamne, iată mina ta, ia-o pe ea că-am păstrat-o într-o mahramǎ»". Mort fiind Domnul, intru mahramă" [giulgiu] era înfăşurat (loan 19, 40), iar fața lui Lazăr, în mormânt, cu „mahrama" era acoperită (loan 11, 44). Deci, cu cuviinţă zice leneşul acesta că a pus darul în mahramă", căci mort şi nelucrător făcându-l pe acesta, nu s-a nevoit spre lucrarea lui, nici nu a ostenit, căci zice: „mă temeam de tine, [pentru că eşti om aspru:] iei ce nu ai pus". Mulţi aduc înainte unele ca acestea pricini, pentru că nevrând să folosească pe cineva, zic: „Unde nu a semănat Dumnezeu isteţime şi iscusinţă, acolo nu cere seceris. Pe cutare nu l-a făcut isteţ şi iscusit către învăţătură; aşadar, pentru ce cere de la mine folosul aceluia?" Drept aceea şi Domnul zice: Tu invaţă şi dă argintul Meu zarafilor, adică tuturor oamenilor celor care sunt puşi înainte, spre a se folosi. Pentru că tot omul, zaraf a fost rânduit de Dumnezeu, ca să neguţătorească în prăvălia cea mare a lumii acesteia. Şi venind Eu, i-aş fi cerut cu dobând ă". Pentru că ni se cuvine nouă a face ceea ce este al nostru, iar pentru cele de pe urmă Dumnezeu îi va judeca pe cei ce nu au voit să se folosească. Deci se ia darul şi se da neguţătorului cel bun, cáci chiar dacă el are, tocmai pentru aceasta mai vartos se cuvine så ia mai mult, pentru că „celui ce are i se va da", adică celui care a dobândit multe dintru a neguțători bine, tot aceluia i se vor da şi mai multe. Caci dacă pe cele puţine le-a înmulţit înzecindu-le, adeverit este că pe cele multe inzecindu-le, pricinuitor de mai multă dobândă va fi stăpânului. lar de la cel leneş şi trandav şi care nu s-a sárguit să înmulțească ceea ce a luat, până la cel mai neinsemnat lucru, nu poate dobândi cunoştinţa desăvârşită a acelora. lar dacă prin bunăvoinţa lui Dumnezeu va gusta puțin din ea, de nu va părăsi degrabă cele de care şi în care este ţinut prin împătimire şi nu se va preda in intregime acestei cunoştinţe, chiar și ceea ce are i se va lua, ca să nu stea nelucrător lucrul cel stăpânesc, fiind cu putinţă a se da altuia şi a se înmulți.lar acestea nu numai la cuvânt şi la învăţătură să le luăm [potrivim] ci şi la faptele cele bune ale nǎravurilor. Căci şi întru acestea ne-a dat nouă Dumnezeu daruri, unuia darul postirii, altuia darul milosteniei, altuia cel al blândeții, iar altuia darul netrufiei. Şi de ne vom trezvi, le înmulțim pe acestea, iar de ne vom lenevi şi cu voinţa vom amorţi, mai pe urma i vom învinui pe Dumnezeu, precum obişnuim a zice: „Şi ce pot eu să fac de cutare este sfânt? Voieşte Dumnezeu şi [iată] este sfânt. Pe mine nu mă voieste, si nu sunt sfânt. Iar acela a fost Petru, acela Pavel". Omule nebun! „Mina aceasta,,Petru" şi „Pavel" te face pe tine! Însă lucrează după putinţă şi adu ceva Celui Care ţi-a dat-o, măcar deşi nu precȧt Petru şi Pavel. Pentru că şi Petru şi Pavel au primit,,mina", şi tu, de asemenea;dar nemiscându-te nici câtuşi de puțin spre lucrarea binelui, de ce-l învinuiești pe Dumnezeu? Pentru aceasta, nevrednici darurilor aflându-ne,ne lipsim de acestea.lar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici și tăiați-i în fața mea" - pe iudei numindu-i prin acestea, pe care stricăciunii îi va da, în focul cel mai dinafară trimiţându-i pe ei. Şi încă ticăloşii aceştia şi aici, în lumea aceasta zic, au fost tăiați de ostile romanilor, fiind păziţi şi ținuți pentru tăierea cea de acolo [din lumea ce va să fie]. lar când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, către muntele care se zice Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenici,zicând: Mergeți în satul dinaintea voastră și, intrând în el, veți găsi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată. Și dezlegându-l, aduceți-l . Şi dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l dezlegați?, veți zice aşa: Pentru că Domnul are trebuinţă de el. Şi plecând, cei trimişi au găsit precum le-a spus. Pe când aceștia dezlegau mânzul, au zis stăpânii lui către ei: De ce dezlegați mânzul? lar ei au răspuns: Pentru că are trebuinţă de el Domnul. Și l-au adus la lisus şi, aruncându-şi hainele lor pe mânz, l-au ajutat pe Iisus să urce pe el. lar pe când mergea El, aşterneau hainele lor pe cale.
Sfântul Teofilact al Bulgariei.
Ev.Luca 19,12-28
Comentarii
Trimiteți un comentariu