"Sunt mulți care zic: "De ce trebuință este postul la cei care viețuiesc în curăție?" Dar aceasta este o întrebare a celor leneși și slabi. Că, cine a fost mai curat decât Adam? Și încă și pe acesta nu l-a lipsit Dumnezeu de post. Pentru că ceea ce i-a zis lui: "Din toți pomii ce sunt în Rai să mâncați, iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mâncați dintr-însul" - acesta este chip al postului. Și de vreme ce de acest post al fost trebuință în Rai, apoi cu cât mai mult, afară din Rai este el trebuitor. Dacă, mai înainte de răni, era trebuință de ierburi vindecătoare, apoi, cu cât mai vârtos, în vreme de răni? Deci, până nu veni încă războiul asupra noastră, a fost trebuință de arme, cu cât mai mult acum, când stăm în mijlocul războiului poftelor?
Încă să cunoașteți cât se mânie Dumnezeu, când se hulește postul și cât îl iubește pe cel ce îl ține cu cinste. Adam n-a cinstit postul; drept aceea a auzit glasul Domnului, zicându-i: "Pământ ești și în pământ vei merge." Iată cât se mânie Dumnezeu când defăima cineva postul, că moarte aduce asupra celui ce nu poartă de grijă de el. Dar, iată acum puterea postului. Ca postul întoarce jumătate din calea ce duce la moarte. Pilda și dovadă despre aceasta avem nu de la doi oameni sau trei, ci de la un popor întreg, al cetății celei mari a ninivitenilor, care era aproape de pieire, de nu s-ar fi întors cu pocăință și cu post. Și aceștia, adică, neavând lege, nici știința de ceva, și singuri și-au pus lor lege: postul. Deci, noi cum să ne lepădăm de acela pentru care avem o mulțime de dovezi? Că Moise și Ilie, când voiau să se apropie și să vorbească cu Dumnezeu, la post alergau mai întâi și mâini pătrunse de post aveau ei ridicate spre cer. Încă și Însuși Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos a flămânzit, vreme de patruzeci de zile, netrebuindu-I lui post, ci dându-ne nouă armă de biruință asupra a toată puterea diavolului. Dumnezeului nostru slavă acum și pururea și în vecii vecilor! Amin."
Sursa. Lumea Ortodoxă
Comentarii
Trimiteți un comentariu