"Sfântul Isaac Sirul socoteşte că a răbda defăimările cu smerită-
cugetare este cea mai grea virtute, de care se minunează chiar
şi îngerii:,,Cel ce poate să rabde nedreptatea cu bucurie, deşi e
în stare să o respingă, a primit mângâierea de la Dumnezeu prin
credința în El. Şi cel ce rabdă cu smerită-cugetare învinovăţirile
ce i se aduc a ajuns la desăvârşire şi se minunează îngerii de el.
Căci nicio altă virtute nu e aşa de mare şi de greu de dobân-
dit". Cu cât mai mare este deci nu numai să rabzi, ci, în clipa
când eşti nedreptățit, necinstit, defăimat, să te şi osândeşti singur
mai mult decât te osândesc ceilalți! Acest lucru vădeşte un om
care are o simțire adâncă a milei lui Dumnezeu. Gheronda se po-
gora, se pogora neîncetat în iadul smereniei, pogorârea lui nu avea
hotar. Aceasta este o lucrare foarte înaltă, dar şi foarte grea şi pri-
mejdioasă pentru cei lipsiţi de cercare, deoarece nevoitorul este
pândit de deznădejde, de disperare. De aceea cuvântul lui Hristos
către Sfântul Siluan Athonitul, „ține-ţi mintea în iad", a avut şi o
continuare:,,şi nu deznădăjdui"..."
Arhimandritul EFREM VATOPEDINUL
MISTAGOGIA RUGACIUNII

Comentarii
Trimiteți un comentariu