Preacuviosului Părintelui nostru Teodor, cel scris cu fier ars în foc, fratele lui Teofan poetul (+850)
"Sfântul Teodor, împreună cu fratele său Teofan, au trăit pe vremea lui Teofil, luptătorul împotriva Sfintelor Icoane (829-842) și mult s-au nevoit, amândoi, pentru cinstea și închinarea la Sfintele Icoane. Deci, fiind bătuți fără de milostivire, după porunca lui Teofil, li s-a scris pe fruntea lor, cu fier ars în foc, aceste stihuri iambice:
Toți care au alergat la Ierusalim, acea cetate,
Unde picioarele lui Dumnezeu-Cuvântul, cele preacurate,
Spre întemeierea lumii, au stătut.
La cinstit loc, aceștia au văzut
Vase viclene, înșelătoare a deșartei credințe,
Fapte rele de rușine, cu cuget rău lucrând.
De acolo, s-au izgonit, ca niște tulburători fiind.
Deci, ca unor făcători de rele, fețele scriindu-li-se.
Se osândesc, iarăși izgonindu-se.
Deci, după ce li s-au scris stihurile acestea, au fost trimiși în surghiun, unde marele biruitor Teodor s-a mutat către Domnul. Se zice însă că la vremea când a adormit Sfântul, s-a dus la el un mare bătrân și a auzit pe Sfinții Îngeri, care cântau cântări duhovnicești, cu care împreună a cântat și el. Deci, prin aceste cântări, Dumnezeu a arătat cât cinstește pe sluga sa Teodor."

Comentarii
Trimiteți un comentariu