Nașterea cea după trup a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos

      "Nașterea Ta, Hristoase, 

Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștiinței.

Ca întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție,

Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine,

Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție. 

Stihuri: 

Privește, iubitorule de înțelepciune,

Ce lucrează Domnul pentru tine

Se naște din Fecioară, mai presus de fire,

Spre a noastră a tuturor înnoire

Că alt mai mare lucru nou făptura n-a văzut

Că Fecioara Măria pe Dumnezeu L-a născut."

      "Văzând iubitorul de oameni Dumnezeu că neamul omenesc este asuprit de diavolul, S-a milostivit și a trimis pe Arhistrategul Său Gavriil să zică celei de Dumnezeu Născătoare: "Bucură-te cea plină de dar, cu tine este Domnul". Și când Maria Fecioara a zis îngerului: "Iată, roaba Domnului sunt, facă-se mie după cuvântul tău", îndată Domnul nostru Iisus Hristos, adică Cel făcut om, Fiul și Cuvântul cel veșnic al lui Dumnezeu, S-a zămislit în cinstitul și preacuratul ei pântece, prin puterea Duhului Sfânt. Iar dacă s-au împlinit nouă luni de la zămislirea ei, a ieșit porunca de la cezarul August să se înscrie toată lumea, fiecare în cetatea sa de naștere. Deci, a plecat și Iosif, ocrotitorul Domnului, dimpreună cu Născătoarea de Dumnezeu ca să se înscrie în Betleem, amândoi fiind din casă și din neamul lui David. Și era vremea să nască Fecioara și, nefiind sălaș, din pricina mulțimii oamenilor veniți să se înscrie, au intrat într-o peșteră săracă. Și acolo, Fecioara a născut, fără de stricăciune, pe Domnul nostru Iisus Hristos și L-a înfășat ca pe un prunc și L-a pus în ieslea dobitoacelor, pe Ziditorul tuturor, Cel ce venise să ne mântuiască pe toți de păcatele noastre. "

     PROLOAGE