„Mie îmi ia între trei și patru ore să fac trei șiraguri de rugăciune, încet și liniștit. Însă nu aceasta este problema, ci moleșeala și încetineala mea. Dorm de la ora nouă seara până la șase dimineața”.
Ascetul care se nevoiește cu rugăciunea minții nu trebuie să doarmă atât de mult. Îl face prea moale și greoi pentru rugăciune. Șapte ore e de ajuns, dar trebuie să te străduiești să dormi puțin, ca de altfel și să priveghezi. Spui că-ți ia între trei și patru ore ca să faci trei șiraguri... E prea mult. Nu ar trebui să mai faci așa. Cea mai bună măsură este trei șiraguri de rugăciune într-o jumătate de oră, sau între șapte și opt minute pentru un șirag de rugăciune. Somnolența și moleșeala sunt alungate de vioiciunea trupului în punerea în mișcare a mușchilor, și prin această vigilență respirația este zăgăzuită – nu prea mult, dar într-atât cât se poate face fără ca atenția să rătăcească (Sf. Nil de la Sora). Păstrarea vigilenței trupului, precum un soldat înaintea ofițerului, este de mare ajutor în alungarea somnolenței, moleșelii și a încetinelii. Se potrivește aici un sfat care mi-a fost dat și mie: „Strânge-ți stomacul, îngustează-ți cureaua, ridică-ți pieptul, îndreptează-ți umerii, înclină-ți capul și ațintește-ți mintea către Dumnezeu”. Întotdeauna am făcut din acest sfat un obicei de a săvârși rânduielile de rugăciune, și adesea mă arăt biruitor al moleșelii și somnolenței. Iar pentru a-mi fi mai ușor să mă rog noaptea și să priveghez, nu mai mănânc nimic odată cu lăsatul serii. Încearcă să faci și tu așa...
De vreme ce, cu ajutorul lui Dumnezeu, de dragul iubirii lui Hristos pentru tine mi-am săvârșit sarcina pe care mi-ai cerut-o, te rog să o citești cu atenție și să te nevoiești cu râvnă pentru mântuirea sufletului tău."
Schimonah Nicodim
1976

Comentarii
Trimiteți un comentariu