Luna decembrie în 29 de zile: pomenirea celor patrusprezece mii de Mucenici, care au fost uciși de Irod, în Betleem

 

"Irod, văzând că a fost batjocorit de magi, s-a mâniat foarte. Dar asupra cui s-a mâniat? Asupra magilor care l-au batjocorit pe el, iar apoi, asupra Împăratului iudeilor, Cel de curând născut. Se mânia asupra magilor, că nu s-au întors pe la dânsul, nici nu l-au vestit despre prunc. Iar asupra lui Hristos se mânia, temându-se ca nu cumva să-i ia de la dânsul împărăția, că socotea că Hristos avea să împărățească cu împărăție pământească, neștiind el că Împărăția lui Hristos nu-i din lumea aceasta.

Deci, ce a făcut ticălosul Irod? Neputând nici pe filosofi să se răzbune, pentru că ei plecaseră, nici pe Hristos să-L ucidă, pentru că nu-L afla, mânia sa a vărsat-o asupra nevinovaților prunci, ca o fiară cumplită, când este rănită de cineva, care nu ia seama numai la acela de care a fost rănită, ci pe oricine i se întâmplă înaintea ochilor ei, pe acela îl răpește, la el se repede, îl rupe ca pe însuși acela care a rănit-o. Așa și Irod, rănit fiind, de mânie și neaflând pe aceia de care a fost rănit, a omorât pe pruncii, care cu nimic nu-l vătămaseră pe el. Și, trimițând ostași înarmați, ca spre război, a ucis pe toți pruncii cei ce erau în Betleem și întru toate hotarele lui, de la doi ani și mai în jos, după vremea ce aflase de la magi. Pe Iisus nu l-a putut ucide însă. El se găsea departe de locul măcelului, în Egipt.

Și facem astăzi prăznuirea acestor 14000 de prunci nevinovați, uciși de Irod, căutând să ucidă pe Hristos, că a unora că acestora este Împărăția lui Dumnezeu.

Dar uciderea pruncilor nu e străină nici de viața noastră de taină.

Duhovnicește, și noi putem avea pe mâinile noastre sânge de prunci nevinovați. Ori de câte ori am mințit un suflet, ori de câte ori am fost pentru altul o pricină de păcat, duhovnicește am ucis, ca și Irod, un suflet nevinovat. Și, în taină, Dumnezeu ne întreabă, ca și pe cel dintâi ucigaș: "Cain, unde este fratele tău?" Și ne mustră: "Vai de acela prin care vine sminteala. Ar fi mai de folos pentru el să i se lege de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceștia mici să păcătuiască."

Și mai este și o altă ucidere de prunci nevinovați, ori de câte ori înăbușim bunele îndemnuri pe care Dumnezeu le seamănă în sufletele noastre, ori de câte ori nu le lăsăm să aducă roada lor binecuvântată, e ca și cum am ucide niște prunci în leagăn. Și auzim atunci sufletul, ca și Rahila, plângând acești copii, care nu mai sunt. Dumnezeului nostru slavă! "