Luna decembrie în 27 de zile: pomenirea Sfântului și întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan (+33).

 

"Făcându-se, oarecând, întrebare, între saduchei, farisei și elini, despre Domnul nostru Iisus Hristos, unii zicând că este prooroc, alții că este înșelător, alții că este Fiul lui Dumnezeu, fericitul acesta, întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan, a stat într-un loc înalt și bine a vestit și a mărturisit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos. Și a zis: "Bărbați frați, pentru ce s-au înmulțit răutățile voastre și este tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul acela care crede și nu se îndoiește de Iisus Hristos, că El este Cel ce a plecat cerurile și S-a pogorât pentru păcatele noastre, Care S-a născut din Fecioara cea sfântă și curată, aleasă, mai înainte de întemeierea lumii. Acesta neputințele noastre le-a luat și bolile noastre le-a purtat. Ca pe cei orbi, i-a făcut să vadă, pe cei leproși, i-a curățit, dracii i-a gonit și pe toți ne-a mântuit".

Iar ei, auzind aceasta, se certau cu dânsul, grăind împotrivă. Și, hulind pe Domnul cel propovăduit, l-au dus pe Ștefan la adunarea sfatului, la arhierei, că nu puteau sta împotriva înțelepciunii și duhului care vorbea, precum scrie la Faptele Apostolilor.

Și au adus martori mincinoși, care au zis: "Noi l-am auzit pe acesta grăind cuvinte de hula împotriva Templului și a Legii și, că Iisus Nazarineanul va schima obiceiurile pe care ni le-a dat Moise". Și pe când îl învinuiau, cei din sobor au văzut fața lui Ștefan strălucind, ca o față de înger.

Și, umplându-se de râvnă, Ștefan a adus împotriva lor cuvânt de mustrare, precum odinioară Ilie, zicând către dânșii: "Oameni țari în cerbicie și netăiați împrejur la inimă și la urechi, voi pururea vă împotriviți Duhului Sfânt; cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi". Iar ei, auzindu-l și neputând suferi, s-au pornit cu nespusă mânie și scrâșneau cu dinții asupra lui. Dar, căutând la cer, Ștefan a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta slavei și a zis: "Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu" (Fapte 7, 56).

Și, astupându-și urechile, necredincioșii s-au aruncat asupra lui, l-au scos afară din cetate, și-l ucideau cu pietre, pe când el se ruga pentru dânșii, zicând: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta". Și, acestea zicând, a adormit.

Sângele Mucenicilor este totdeauna o sămânță care aduce roade. La uciderea lui Ștefan era un tânăr, care păzea hainele ucigașilor Mucenicului. Se numește Saul și el se învoise la uciderea ce se făcea. Dar iată, rugăciunea și sângele lui Ștefan au biruit în taină și acest Saul, după ce s-a întâlnit cu Domnul, pe drumul Damascului, s-a făcut Sfântul și marele nostru Apostol Pavel. Sângele Mucenicilor totdeauna lucrează biruințele Domnului."