Crăciunul anului 1952, petrecut în mina Cavnic:
Când am intrat însa în mină, galeriile întunecate care ne deveniseră prietene, toată mina a început să sune de colindele pe care le cântam. Mai ales vocile preotilor, printre care a lui Popa Scai, sau basul extraordinar al unui legionar ardelean, pe nume Ciumău cutremurau galeriile. Când am iesit din corfe la orizontul unde lucram noi, din cerime atârna o creangă de brad, împodobita cu panglici colorate. O puseseră acolo artificierii civili. Pe măsură ce corfele descărcau deţinuţii, creştea numărul vocilor din corul condus de Popa Scai. Mai bine de o jumătate de oră, nimeni n-a plecat la locul lui de muncă şi s-au cântat colindele cunoscute de tot românul, dar si cele cunoscute numai de lumea închisorilor.
(Ion Ioanid - Închisoarea noastră cea de toate zilele Vol. I )

Comentarii
Trimiteți un comentariu