Când mă tulbur de prea greu,
Dă-mi ce știi că-i de folos,
Că sunt om neputincios,
Sunt bogat în slăbiciuni,
Și sărac în rugăciuni!
Nu-mi da Doamne ce voiesc,
Ca păcate să-nmulțesc,
Dă-mi ce știi că pot purta,
Să nu pierd iubirea Ta,
Că se duce ca un nor,
Tot ce este muritor!
Nu-mi lua Doamne ce mi-ai dat,
Până n-oi fi de plecat,
Lasă-mi mersul și cuvânt,
Cât 'oi mai călca pământ;
Nu-mi lua Doamne mințile,
Până nu-mi iei zilele..."
Licuța Pântia

Comentarii
Trimiteți un comentariu