"Istorisirea unui stareț: Odată am ajuns la pregătirile ce se făceau la hramul unei chilii. Starețul chiliei, care era foarte sprinten,îmi spunea: " Hai repede,adu aceea, fă cealaltă, du-te dincolo..." Eu insă nu puteam suferi atâta silire, dar le făceam pe toate cu ascultare. Deodată, în timp ce faceam toată acea osteneală de a pregăti trapeza 40 de părinţi şi o făceam cu multă râvnă a intrat rugăciune inläuntrul meu şi a început inima mea să rostească Rugăciunea lui lisus, fără vreo strădanie. O, ce veselie! Nu pot să o descriu. A început inima mea să rostească Rugăciunea, iar din gura mea ieşea o mireasă cerească. Şi toate acestea pentru că făceam ascultare la un străin; nu era stareţul meu. A venit Harul lui Dumnezeu şi m-a adumbrit. Acest Har l-am avut pentru aproape un sfert de ceas. Şi fiindcă în același timp lucram, starețul chiliei nu şi-a dat seama de aceasta. Atunci vine un frate şi-mi spune pe un ton cam aspru:
- De ce mi-ai luat tigaia?
- Pleacă de aici, demonizatule! Ţi-am luat eu tigaia? Noi aici ne omorâm cu treaba, şi tu... De îndată ce am spus aceasta, Rugăciunea a plecat de la mine. A doua zi am mers la părintele Efrem Katunakiotul şi i-am povestit ce mi s-a întâmplat.,,Fiul meu, mi-a răspuns el, a venit Harul Duhului Sfânt şi te-a cercetat, dar nu ai fost vrednic să rămână, fiindcă ai trufie. Dacă i-ai fi spus în acea clipă „Iartă-mă, eu ți-am luat tigaia", l-ai fi auzit diavol guiţând ca un porc. Ar fi crăpat... Pe acel frate l-a îndemnat diavolul, iar aceasta a îngăduit-o Dumnezeu ca să te încerce, să vadă dacă eşti vrednic să rămână Rugăciunea înlăuntrul tău".
DIN TRADIȚIA ASCETICĂ ȘI ISIHASTĂ A SFÂNTULUI MUNTE ATHOS

Comentarii
Trimiteți un comentariu