"Întâlnindu-se Sfântul Grigorie Sinaitul cu Sfântul Maxim şi stând de vorbă cu el, între altele îi spuse şi aceasta:,,Te rog, prea cinstite părinte, să-mi spui: Ţii rugăciunea minţii?" lar acela zâmbi puţin şi spuse: „Nu vreau să-ţi ascund, cinstite părinte, minunea Născătoarei de Dumnezeu care s-a făcut cu mine. Eu, din tinereţea mea, am avut multă credinţă în Stăpâna mea, Născătoarea de Dumnezeu, şi am rugat-o cu lacrimi să-mi dea harul rugăciunii minţii. Într-una din zile mergând la biserica ei, cum aveam obiceiul, o rugam iarăşi cu multă şi nemăsurată căldură a inimii mele. Şi acolo, cum sărutam cu dor sfânta ei icoană, îndată am simţit în pieptul meu şi în inima mea o căldură, o flacără ce venea din sfânta icoană, care nu mă ardea, ci mă răcorea şi îndulcea şi aducea în sufletul meu o mare străpungere a inimii. De atunci, părinte, a început inima mea să zică înlăuntrul ei rugăciunea, şi mintea mea să se îndulcească de pomenirea lui lisus al meu şi a Născătoarei de Dumnezeu, şi să fie totdeauna cu pomenirea lor. Şi, din acel timp, n-a mai lipsit rugăciunea din inima mea. lartă-mă".
Comentarii
Trimiteți un comentariu