"Pe la sfârşitul lui decembrie 1948, o mare parte din anche-
te erau deja terminate. Cei scăpaţi întregi din torturi îşi adunau
gândurile, pregătindu-se sufleteşte pentru marea sărbătoare a
Naşterii Domnului.
Nu voi uita niciodată clipele de duioşie şi înălţare sufleteas-
că, când din fiecare celulă de fete, începând cu apusul soarelui şi
până la stingere, ocupantele ieşeau pe rând la geamul celulei şi
cântau. Nu mi s-a părut vreodată un cântec mai dulce, mai suav
mai înălțător spre cer, decât vocea acestor privighetori închise
după gratii. Ceea ce a impresionat până la lacrimi pe toți arestații
de pe acea parte a închisorii erau cântecele de leagăn, pe care le
cântau mamele ai căror copii nu mai ştiau de ele.
De la subsol, de unde eram eu, nu se putea vedea ce se pe-
trece peste
zidul închisorii, însă cei de la etaj, de cum se însera, ve-
deau grupuri de oameni care ascultau de afară ce se cânta înǎun-
tru. Niciodată un colind de Crăciun nu mi s-a părut mai aproape
de cer, mai simțit din adâncul inimii, mai melodios, decât cel
îngânat de după gratii de fetele din închisoarea din Suceava.
Crăciunul și Anul Nou le-am petrecut în frig, foame şi triste-
țe. Lua atunci ființă cea mai odioasă poliție secretă - Securitatea-,
iar pentru noi începeau înscenările de procese, cu anii grei de
închisoare la care aveam să fim condamnați."
MĂRTURISIRI DIN MLAȘTINA DISPERĂRII
DUMITRU BORDEIANU
Sursa: Fb "Sfintii Inchisorilor"

Comentarii
Trimiteți un comentariu