"În fiecare zi, în jurul nostru oamenii îşi poartă lupta, durerea. Au de înfruntat o mie de mucenicii în fiecare zi. Când vezi un om care în viaţa sa socială pare grozav şi faimos, imediat ce te apropii de el şi îşi deschide inima, vei vedea că trece printr-un martiriu ...Când cineva îşi pierde singurul copil, oare nu devine imediat mucenic? Când cineva primeşte moartea copilului său cu răbdare, cu smerenie, cu credinţă în Dumnezeu şi, mai presus de toate, cu încredinţarea că copilul său este viu ...Când vedem că viaţa este grea, când toate eforturile ne sunt în zadar, când ne osândesc, când ne calomniază, când se răzvrătesc împotriva noastră, când ne sfidează, când ne vizitează doar pentru că vor să profite de noi ... nu suntem oare îndureraţi?Când luptăm cu patimile noastre, cu păcatele noastre... nu suntem noi martiri? Când văd că am o patimă şi mă rog lui Dumnezeu să o ia de la mine, dar încă tot mă chinuie şi mă lupt şi totuşi nu mă pot opri din a cădea în păcat, nu este aceasta o mucenicie în faţa lui Dumnezeu? Nu vede el acest suflet care se luptă pentru a fi răscumpărat din păcat?Cel care încearcă să-şi biruiască sinele şi hotărăşte să-şi mărturisească păcatele în faţa unui preot, nu este el mucenic în viaţa sa? Trâmbiţele, războaiele, săbiile de orice fel... nu sunt toate acestea considerate egale cu muceniciile zilnice din sufletele noastre şi din casele noastre? Răbdarea noastră din fiecare zi, bucuria noastră în dificultăţi şi în lucruri neprevăzute, credinţa noastră când ne îmbolnăvim, nădejdea noastră spre cer atunci când ne pierdem orice perspectivă ...Cât de multe mucenicii ... dacă noi săvârşim fiecare lucru neînsemnat pentru slava lui Hristos, atunci este considerat imediat un martiriu ...Aşadar, dragii mei, mucenic este cel care mărturiseşte „Hristoase al meu, te aştept, trăiesc pentru tine această viaţă chinuită ... cu ficatul meu cel bolnav, durerea de inimă, cu stomacul care nu îmi dă pace, cu durerea de cap, cu teama că aş putea avea chiar şi cancer ...”Omul care îndură pentru Hristos este cu adevărat un mucenic. Când postim ... nu este acesta un martiriu în această epocă în care majoritatea oamenilor nu postesc? Când ne nevoim duhovniceşte, când ne rugăm în vreme ce vecinii noştri nu o fac ... când îl iubim pe aproapele nostru în vreme ce majoritatea oamenilor nu acordă nicio atenţie aproapelui lor, ci se îngrijesc doar de ei înşişi ...Vedeți că întotdeauna, zi şi noapte, fiecare ocazie se poate transforma într-o oportunitate pentru o mucenicie duhovnicească.Aşadar, dragii mei, când vom fi mucenici, vom vedea bucuria cu care Hristos ne va binecuvânta, praznicul care se va face în inima noastră, pentru că vom începe să simţim cum devenim oameni cereşti ..."
#Părintele #EmilianosSimonopetritul
Comentarii
Trimiteți un comentariu