"Caci din inimă ies gânduri rele (Matei 15, 19). Aceste cuvinte au fost rostite de dulcele lisus, Domnul nostru, Puitorul de nevoință, Conducătorul şi Întemeietorul lucrării unei pocăințe adevărate. In urma căderii, după ce omul a îndrăgit propria-şi voință, imperfectă şi rea, mai mult decât atotperfecta voie a lui Dumnezeu, răul a pătruns în inima lui. Samavolnicia sau împlinirea voii personale, a îndepărtat. sufletul de la Dumnezeu şi omul a rămas doar cu slăbitele sale puteri. Era necesar să se opună răului dar, fără harul şi ajutorul lui Dumnezeu, acest lucru era imposibil deoarece mintea şi sufletul omului, îndrăgindu-şi propria voie, şi-a pierdut luciditatea, iar odată cu ea atât capacitatea de discernere dintre bine şi rău cât şi pe cea de a raționa, capacitate care contribuie la descoperirea uneltirilor drăceşti.
Necunoştinţa a dat naştere îndoielii, iar de aici a rezultat tulburarea - mama şi fiica tuturor valurilor pătimaşe ce răbufnesc în inima omului. Astfel, corabia minţii şi a sufletului se scufundă necontenit în marea neliniştii sufleteşti, înecându-se din cauza voii proprii. Toate acestea se petrec în om din cauza întunecimii minții."
Calea rugăciunii lăuntrice. Arhiepiscopul de Golansksi Mihailovsc

Comentarii
Trimiteți un comentariu