Fratele: Ați pomenit, Prea Cuvioase Părinte, de patru trepte de canonisire care erau în acea vreme în Biserică. Apoi tare aş dori să știu ce-i cu aceste trepte și ce rol aveau ele, ca sả înțeleg şi mai bine cele spuse de Sfîntul Ioan Gură de Aur şi totodată să ştiu cum era practica canonisirii pentru cei ce voiau să se împărtăşească cu Prea Curatele lui Hristos Taine. "Stareţul,, Cele patru trepte de canonisire care erau în vremea Sfintului Ioan Gură de Aur sînt: plîngerea, ascultarea, căderea şi starea cu credincioşii, iar deosebirea dintre ele este aceasta: - "Plingerea ,, era starea celor păcătoşi care erau opriți să intre în biserică si stăteau afară si de curtea bisericii si trebuiau să iasa înaintea tuturor celor ce veneau la biserică si sa-i roage cu lacrimi ca să se roage pentru dinsii, ca unii ce erau lepadati afară de tinda bisericii. Şi aşa trebuiau să se pocăiască atita vreme cît le era poruncit.                      ...

Sa se cerceteze însă omul pe sine și asa să manînce din Piine și să bea din Pahar. Căci cel ce manîncă și bea cu nevrednicie, osinda lui îşi maninca şi bea, nesocotind Trupul şi Singele Domnului" (1 Cor. 11, 28) Stareţul Cu ce treburi mai vii pe la mine, frate loane? Fratele: Va rog să mă iertați, Prea Cuvioase Părinte, ca iarasi  îndrăznesc să vin şi să vă rapesc vremea, fiindcă ştiu că aveți destule treburi şi griji. Mi-am adus însa aminte ca data trecută mi-ați spus că ori de câte ori voi avea vreo nevoie sau vreo nedumerire, să mai trec pe la Cuviosia Voastră şi de aceea am venit Staretul: Nu te teme de supărare, frate loane, eu chiar te asteptam de multă vreme si acum, văzându-te că vii, m-am bucurat. Aşa că astept cu plăcere să vedem ce-mi spui. lar ca să ne orientam mai bine, să citim mai bine canonul 9 al Sfintilor Apostoli, care zice asa: „Toti credincioşii care intră în biserică şi aud Scripturile, dar nu îngăduie la rugaciune si la Sfinta Impărtăşanie, să se afuri...

  „Ne putem impartasi cu adevarat in cinci feluri, in Biserica lui Hristos. -Prima impartasire si cea mai importanta este cea cu Trupul si Sangele Domnului. -A doua cale de impartasire, dupa Marele Vasile, este impartasirea duhovniceasca pe calea rugaciunii celei ganditoare a inimii. Poti sa vii in biserica si chiar daca esti oprit de preot sa te impartasesti pe cativa ani, te poti impartasi de o mie de ori pe zi si mai mult, pe alta cale, pe calea rugaciunii. Daca vii in biserica si zici rugaciunea ” Doamne Iisuse Hristoae, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul „, cu toata inima, de cate ori ai suspinat dupa numele lui Iisus, de atatea ori te-ai impartasit, ca si cel ce a luat cu lingurita Sfintele Taine. Aceasta este impartasirea pe calea rugaciunii celei ganditoare a inimii, cu care omul poate reusi sa se impartaseasca de multe ori pe zi, nu numai o data, cu aceeasi putere cu care se impartaseste si cel cu lingurita din Sfantul Potir. - Al treilea fel de impartasire ...

  "1. M-am îmbrăcat cu iubirea Domnului. 2. Și mădularele Lui sunt cu mine și eu depind de ele; și El ma iubește. 3. Caci n-aș fi știut cum sa-L iubesc pe Domnul, dacă El nu m-ar fi iubit mereu. 4. Cine poate discerne iubirea afară doar de cel iubit? 5. Îl iubesc pe Cel iubit, și sufletul meu Îl iubește, și oriunde este odihna Lui, acolo sunt și eu. 6. Și nu voi mai fi străin căci nu este invidie la Domnul Cel prea-înalt și îndurător. 7. Unitu-m-am cu El, căci iubitorul a găsit pe Cel iubit; iubit-am pe Cel Ce e Fiul, și eu voi deveni fiu. 8. Într-adevăr, oricine e unit cu Cel nemuritor, cu adevarat va fi nemuritor 9. Și cel ce se bucura în Cel Ce e Viața, va deveni viața. 10. Acesta este Duhul Domnului care nu e mincinos, Cel ce învață pe fiii oamenilor să cunoască Căile Lui. 11. Fii înțelept și înțelegător și veghetor. A liluia. Oda a patra 1. Nimeni nu poate întina Locul Cel sfânt al Tău, Dumnezeul meu; nici nu-l poate schimba, nici strămuta. 2. Căci...

  "C ine a privit și a văzut pe Adam și Eva și pe șarpele viclean care, cu amăgirea în inimă și cu pacea pe buze, se sârguia să-i lingușească? Adam era neștiutor și Eva era naivă. Pomul înflorea și rodul lui strălucea; mare a fost păcatul, sfântă și puternică dreptatea. Binecuvântat fie Cel ce a amestecat valul milostivirii în judecata Sa cea dreaptă și s-a îndurat de cei vinovați! C ine ar putea suferi înfățișarea celor doi dintr-o dată dezbrăcați și coborâți din înalt? Cel rău stătea privind cu bucurie; Cel Bun vedea și urmărea din ochi. Cine n-ar fi plâns văzând pe marele Adam umilit și rușinat cosându-și frunzele pentru a-și acoperi goliciunea? Binecuvântat fie Cel ce S-a milostivit de el în frunzele lui și a trimis veșmânt de slavă pentru goliciunea sa. C ine ar putea tâlcui pomul care i-a tulburat pe iscoditori? Căci este o țintă ascunsă care, nevăzută pentru ochi, istovește arcașii; pom al cunoștinței este precum și al neștiinței: pricină a cunoștinței prin care omul a c...

  "Avem mare folos din bolile noastre, atâta timp cât le răbdăm fără a ne plânge și-l slăvim pe Dumnezeu, rugându-L să aibă milă de noi. Atunci când ne îmbolnăvim, important nu este faptul că nu luăm medicamente sau că ne rugăm la Sfântul Nectarie. Trebuie să mai știm un secret, şi anume să ne luptăm pentru a dobândi harul lui Dumnezeu. Acesta este secretul. Harul ne va învăţa toate celelalte, cum să ne încredinţăm lui Hristos. Adică să ignorăm boala, să nu ne gândim la ea, să ne gândim la Hristos, cu simplitate, fără să se observe, cu lepădare de sine, și Dumnezeu va săvârși minunea pentru binele sufletului nostru. Așa cum spunem și la Dumnezeiasca Liturghie, „toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm."  Cel mai bine este să nu ne rugăm pentru sănătatea noastră — să nu ne rugăm să ne facem bine, ci să devenim buni. Asta mă rog și eu pentru mine. Auziţi? „Buni” nu în sensul de virtuoși, ci în sensul de dobândire a râvnei dumnezeiești, de încredințare a noastră iubirii...

  "D upă plecarea ei la Ierusalim, împăratul Teodosie a trimis rugăminte la sora sa, Sfânta Pulheria, ca să se întoarcă iar la scaunul său. Dar ea nu voia, dorind ca să slujească unuia Dumnezeu mai bine în singurătate, decât să stăpânească multe țări. Și iar a rugat-o împăratul să vină în palatele împărătești ca să împărățească cu dânsul și n-a încetat din stăruinți până ce nu a înduplecat-o pe ea. Și s-a întors cu mare cinste Sfânta Pulheria la palatul său cel împărătesc și pe dată a încetat eretica vijelie, s-au alinat valurile și s-a făcut liniște în biserică, după care împărăția iar mergea ca înainte, cu pace. Iar după îndelungată vreme a venit și Eudoxia împărăteasa de la Ierusalim, aducând cu sine mâna Sfântului întâiului mucenic Arhidiacon Ștefan, pe care când au adus-o în Halchidon, s-a arătat într-acea noapte Sfântul Ștefan fericitei Pulheria, zicându-i: "Iată, ți-ai câștigat dorința, că și eu am venit în Halchidon". Iar a doua zi, sculându-se Pulheria, a luat p...

  Luca 22, 39-42, 45-71; 23, 1 39 Și, ieșind, s-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, și ucenicii l-au urmat. 40 Și când a sosit în acest loc, le-a zis: Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită.   41 Și El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, și îngenunchind, Se ruga.   4 2 Zicând: Părinte, de voiești, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă. 45 Și, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui și i-a aflat adormiți de întristare.  46 Și le-a zis: De ce dormiți? Sculați-vă și vă rugați, ca să nu intrați în ispită.  47 Și vorbind El, iată o mulțime și cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Și s-a apropiat de Iisus, ca să-L sărute.  48 Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?   49 Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis: Doamne, dacă vom lovi cu sabia?   50 Și unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea d...

     " Deci, să ne sârguim fraților, să ne facem după asemănarea vieții și faptelor cuvioșilor părinți, să umblăm după pașii lor, să ne călugărim ca și dânșii. Să-ți călugărești, adică mintea, să-ți călugărești duhul, călugărește-ți chipul, călugărește-ți și trupul, călugărește-ți bucatele, călugărește-ți limba și căutătura și gândul și râsul, ca să te arăți întru toate ca un desăvârșit monah și pătimitor. De voiește firea să ne ducă pe noi întru sațiu, cu postul să-i stăm împotrivă. Dacă la poftă ne-ar trage pe noi răbdare luând, să ne ținem simțirea. Dacă ne pornește pe noi spre mânie, cu pace să ne întrarmăm. De ne gătește spre iuțime, blândeţele să primim. De ne ațâță pe noi spre ură, de dragoste să ne lipim. De ne-ar îndemna spre căutarea cinstirii de la oameni, ocară să-i arătăm. De ne mișcăm pe noi spre slavă, stricăciunea trupului să o luăm în minte. Dacă ne ridică pe noi la mărire, a Domnului smerenie să o primim. Dacă spre pizmă ne-ar împinge pe noi, să cunoaște...

  "Î n lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea (Ioan 16:33). S finte cuvinte sunt acestea, A u fost atunci, sunt acum, Ș i pururi vor fi. Î n lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea (Ioan 16:33). S finte cuvinte sunt acestea, A u fost atunci, sunt acum, Ș i pururi vor fi. E le sunt mângâierea cea tare A celor chinuiți, Ș i mai ales A slăviților mucenici pentru Hristos. D e ce te-ai teme tu, omule, D e cei care se tem mai mult decât tine? C ăci iată lumea se teme de propria ei umbră. D e ce ne-am teme de cei puternici, Ș i de cele pieritoare, C are pururea pier? C el care este cu Stăpânul Casei, D e Casă nu se teme, C ăci Stăpânul vede toate cele din ea, Ș i nimic nu se află în ea F ără îngăduința Lui. A șadar robul Lui, P entru ce s-ar mai teme? E l mai vârtos să se bucure, C ând ÎI aude pe Domnul zicând: N u vă temeți de lume, căci iată Eu A m biruit lumea. S tăpânul nostru Hristos E ste Stăpânul și împăratul ...

  "După înălțarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sfântul Filip găsindu-se la Ierapole cu Vartolomeu și Mariamna, sora lui, pentru că propovăduiau acolo cuvântul lui Hristos, a fost spânzurat. Și în timp ce se săvârșea, a rugat pe Dumnezeu, și antipatrul și poporul ce era sub ascultarea lui au fost scufundați în pământ. Iar ceilalți, temându-se, s-au rugat de sfântul Vartolomeu și de sfânta Mariamna, care și ei se găseau spânzurați, ca să nu fie scufundați și ei. Atunci sfântul Vartolomeu și Mariamna s-au rugat sfântului Filip și nu i-a mai prăpădit, ci încă pe cei ce erau scufundați i-a scos afară. Iar pe antipatru și pe Ehidna, femeia lui, i-au lăsat dedesubt. Atunci Vartolomeu și Mariamna au fost sloboziți. Vartolomeu s-a dus de aici în India, unde fiind răstignit și-a dat sfârșitul; iar Mariamna, mergând la Licaonia a propovăduit acolo cuvântul lui Hristos și făcând pe mulți să se boteze, s-a săvârșit în pace." Sursa:din viețile sfinților!

       "   Spunea ava Sisoe: "Când eram în Schit cu Macarie, ne-am suit să secerăm, împreună cu dânsul, șapte inși. Și, iată, o văduvă, adunând în urma noastră spice, nu înceta să plângă. Deci, a chemat bătrânul pe stăpânul țarinei și i-a zis lui: "Ce are bătrâna aceasta, că totdeauna plânge ?" Și i-a zis lui: "Bărbatul ei avea un amanet al cuiva și a murit, deodată, și nu i-a spus ei unde l-a pus. Și stăpânul amanetului vrea acum să o ia pe dânsa și pe fiii ei și să-i vândă robi". I-a zis bătrânul: "Spune-i să vină la noi, unde ne odihnim de arșiță". Și, venind femeia, i-a zis ei bătrânul: "De ce plângi așa, mereu ?" Și i-a răspuns ea: "Bărbatul meu a murit, luând amanetul cuiva, și n-a spus, când a murit, unde l-a pus." Și a zis bătrânul, către dânsa: "Vino, arată-mi unde l-ai îngropat". Și, luând pe frați cu dânsul, a ieșit cu ea împreună. Și, venind la locul acela, i-a zis bătrânul: "Du-te la casa ta". ...

 "  Acest Sfânt Mucenic a trăit în anii împăratului Diocleţian (284-305) și era dintr-o cetate a Amasiei, numită Homialon. Era ostaș tânăr, în ceata Tironilor (recruților), din legiunea Margariţilor, condusă de generalul Vringa. Deci, venind poruncă de la împărat, ca toți ostașii să aducă jertfă zeilor, Vringa a mers în capiștea idolilor, cu toată legiunea sa, spre împlinirea poruncii. Și n-a voit Sfântul Teodor să intre în capiște, ci a rămas în cortul său. Și au cunoscut toți că el este creștin. Deci, l-au scos pe el la întrebare. Și-l îndemna generalul său să jertfească și să-și scape viața, precum au făcut și alți creștini. Iar Sfântul răspundea, zicând: "Fiecare știe cui ostășește, iar eu ostășesc Stăpânului meu Hristos". Și mărturisea că Hristos este Dumnezeu, iar zeii păgânilor sunt idoli, fără de suflet și cioplitură de mâini omenești. Deci, pentru multa dragoste pe care, ostașii o aveau către Teodor, Vringa a dat poruncă, zicând: "Să-l lăsăm pe el câteva zi...

" În biografia părintelui Iacov Tsalikis, egumenul mănăstirii Sfântul David, scrisă de un fiu duhovnicesc, profesor universitar, este menționată următoarea frază: „A văzut şi a atins Preacuratul Sânge al Domnului".Minunea cea mai mare şi mai impresionantă pe care i-a dăruit-o Dumnezeu s-a întâmplat în dimineața zilei de 22 noiembrie 1975. Aceasta l-a înspăimântat atât de mult, încât a consemnat-o imediat pe o notiță pe care am găsit-o după moartea lui într-un caiet. Însemnarea începe cu data de mai sus şi cuprinde exact următoarele: În ziua de 22 noiembrie, sâmbătă dimineața, la Sfânta Proscomidie, după pomenire, la momentul acoperirii Cinstitelor Daruri, am văzut pe viu şi mărturisesc cu sfințenie o picătură de sânge uscat, pe care l-am atins cu degetul. Pe deget mi-a rămas sânge! L-am strigat pe fratele mănăstirii, părintele Serafim, i-am spus întâmplarea şi mi-a zis: ,,Noi, părinte, nu vedem nimic, dar ce s-a întâmplat?" Iar eu i-am răspuns că mă închin şi cred că est...

- Există un leac pentru toate bolile sufletești. Unii nu știu despre el, iar alții îl cunosc, dar nu-l folosesc și rămân netămăduiți. Cei ce-l iau nu numai că se vindecă, dar devin și sfinți. Acest leac este smerenia. - Prin leacul acesta, proorocii au profețit viitorul. Prin acest leac, Sfinții Apostoli, din pescari ce erau, au devenit propovăduitori și dascăli înflăcărați ai lumii. Prin acest leac, Sfântul Spiridon, din păstor de oi cum era, a devenit episcop stânt al creștinilor.  - Acest leac a fost luat de Preasfânta Fecioară și s-a învrednicit să devină Maica lui Hristos, care este Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit și lipsit de păcat.  - Domnul ne îndeamnă ca toți să luăm acest leac, pentru a afla odihnă aici pe pământ și în ceruri! - Smerenia adevărată nu-l lasă pe om să cadă în păcat; dar, chiar dacă n-ar izbuti și ar cădea, îl ridică imediat. Acest leac vă sfătuiesc să-l luați pentru a vindeca de orice patimă. Dacă nu-l aveți, cereți-l de la Preabunul Dumnezeu și ...

 

12.08.1971  Am adormit rugându-mă și m-am trezit la fel. Am continuat cu bucurie. Mă rog în liniște, cu atenţie în inimă, unind Rugăciunea lui lisus cu respiraţia. Foarte des începe și inima o dată cu rugăciunea și respirația. Doamne lisuse, îți mulțumesc cu lacrimi de bucurie pentru aceasta! Te simt viu în inima mea. Tu pleci, însă iarăși revii în timp ce mă rog cu luare aminte.  Am fost la Vecernie. Cât de fericit este sufletul meu când mă pot ruga Ție, Doamne! Am primit sfaturi. Să nu cădem în mândrie în timpul Rugăciunii lui lisus.  Nu ne lăsa, lisuse, să cădem în această ispită, căci mândria este păcat de moarte. Veșnic vreau să Te simt în inima mea și prezent lângă mine! Te văd, Te simt şi nu mă mai mâhnesc, nu mai deznădăjduiesc. S-ar putea ca într-o zi să se pornească asupra mea cu învinuiri nedrepte o ceată întreagă și să fie dintre cei pe care îi iubesc eu mai mult şii socotesc curaţi, însă de-acum voi cunoaşte că acestea se vor întâmpla ca să învăţ smerenia şi ...

  "C âtă vreme păcătuiește în trup, sufletul este adormit, așa că nu se cunoaște nici pe sine, nici pe Ziditorul său. Este îmbătat de păcat ca de o băutură tare și îmbătat zace în trup ca într-un pat pentru bolnavi. Adormit și îmbătat, sufletul nu cunoaște altă plăcere decât cea care vine prin trup. Ce îi place trupului îi place și lui, iar ce nu îi place trupului nici lui nu îi place. Un astfel de suflet nu este călăuzit de minte, ci de trup - iar trupul este în sine țărână oarbă. Și, așa, orb pe orb călăuzește, până ce se prăbușesc amândoi în prăpastia morții." P entru aceasta, frați monahi, trezirea sufletului este început al mântuirii! Dumnezeu vrea ca toți oamenii să se mântuiască, de aceea El lucrează mai întâi ca sufletul cel adormit să se trezească. La Dumnezeu multe sunt chipurile în care deșteaptă sufletul omenesc. Pe unii Dumnezeu îi trezește printr’o minune, așa cum a făcut cu Sául, pe unii prin vis, așa cum a făcut cu dreptul Iosíf, pe unii prin cutremur de boal...

  "Atunci când ne războiește duhul cel viclean al mândriei, niciodată nu vor lipsi căderile. Iar căderile ne vor dărui cunoașterea ticăloșiei noastre și ne vom invrednici de dobândirea smereniei, când va sta de față Hristos, Cel ce este smerit cu inima și blând cu sufletul. Atunci bucuria, pacea, dulceaţa vor împărăţi în sufletul nostru, iar fericirea va umple inima noastră.  Siliți-vă, fiii mei, la lupta cea duhovnicească. Nu uitaţi de experienţa cea bogată a diavolului și de slăbiciunea noastră. Așa cum toamna frunzele cad la cea mai slabă adiere de vânt, tot astfel şi noi cădem la cea mai mică ispită și încercare, atunci când Harul lui Dumnezeu nu luptă împreună cu noi. Și când luptă Harul lui Dumnezeu împreună cu noi? Doar atunci când smerita cugetare călăuzește fiecare cugetare şi lucrare a noastră. Să crească în sufletul tău adevărata smerită cugetare, prin care se păzește roada sufletului. Satana se silește să fure scopul nevoinţei de la cei care se nevoiesc. lar aceast...

       "Dar cel dintâi lucru dintre toate, ca să putem căpăta mântuirea, este, pe cât putem, să nu avem duşmǎnie cu nimeni. Dacă gândim că,,a zis şi am să-i zic", aceea e cădere, gata. Am căzut. Dar dacă îi spui la gând:,,Lasǎ, nu-i mai zic azi, lasă că am să-i zic mâine", mâine nu-i mai zic. Nimic nu face pe Duhul Sfânt a trece cu vederea neajunsurile noastre ca a trece noi cu vederea, a nu îmboldi:,,De ce m-ai ocărât? De ce ai zis aşa?” şi a nu zice, a lăsa. Că dacă îl laşi, multă pace vei avea, cea mai mare bucurie are omul când nu mai are nimic cu nimeni. Eu am dorit în viața mea să fiu tot în pace, dar aveam câte o rezervă cu câte cineva şi nu îl puteam ierta din inimă. Dar când am ajuns că nu am mai avut cu niciunul nimic, am avut cea mai mare bucurie. Am spus: te simți ca într-un colţ de rai. Când te pui la rugăciune, să nu ai nimic cu nimeni. Iar cât timp ai ceva cu cineva, unele ispite ca în lume, acelea te împiedică de la rugăciune. Nu mai poţi să zici o ru...

 

  "D oamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă; Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mă; Doamne Iisuse Hristoase, mântuiește-mă. R ugându-ne, asigurăm sufletul nostru, îl păstrăm sănătos, curat și pregătit. * Moartea este înfricoșătoare, nu am gustat-o și nu o știm. Când va veni, nu vom putea mărturisi despre ea, doar o vom îndura… De aceea îl vedem pe muribund cum înghite, lăcrimează și are privirea încețoșată. Nu are contact cu cele de lângă el și vede alte lucruri… Prin această moarte vom trece cu toții. Să ne pregătim deci să înfruntăm moartea conștient, să nu ne acuze conștiința, și să avem și fapte bune să punem în balanță. * Când omul este pregătit, înfruntă moartea înfricoșătoare cu leacul nădejdii, cu ușurarea conștiinței. Acestea vin și îndulcesc chinul și frica, și dau curaj neliniștii sale. * Trebuie să ne dăm seama că lumea este deșertăciune și că plecăm cu adevărat în viața veșnică. Ne așteaptă o altă lume, duhovnicească, veșnică, sfântă. Aici toate sunt mincinoas...

  "Iuda, slugă a lui Iisus Hristos și frate al lui Iacov, celor sfințiți întru Dumnezeu Tatăl, și de Iisus Hristos păziți și chemați; 2 Milă vouă și pace și dragoste să se înmulțiască. 3 Iubiților, toată nevoința făcând a scrie vouă de cea de obște mântuirea voastră, nevoie am avut a vă scrie vouă, rugându-vă să stați vitejește pentru credința ceea ce odată s’a dat sfinților. 4 Căci au intrat oarecari oameni, cari de demult mai ’nainte au fost scriși spre această osândă, necredincioși, cari schimba darul Dumnezeului nostru întru învierșunare, și pre cel unul Stăpânul Dumnezeu și Domnul nostru Iisus Hristos tăgăduesc. 5 Și voiu să vă aduc aminte, știind și voi aceasta odată, că Domnul după ce au scos pre norod din pământul Eghipetului, mai pre urmă pre cei ce nu au crezut i-au pierdut. 6 Și pre îngerii cari nu și-au păzit dregătoria lor, ci și-au lăsat lăcașul lor, spre judecata zilei celei mari, legăturilor celor veșnice supt întuneric îi ține; 7 Precum Sodoma și Gomora și cetățil...

  "Mai presus de toate este dragostea. Lucrul care trebuie să vă preocupe pe voi, copiii mei, este dragostea pentru celălalt, pentru sufletul său. Orice facem, fie că ne rugăm, fie că dăm sfat, fie că atragem atenţia asupra unei greșeli, să facem cu dragoste. Fără dragoste, rugăciunea nu este de niciun folos, sfatul e vătămător și arătarea greșelilor este vătămătoare și distrugătoare pentru cealaltă persoană care simte dacă o iubim sau nu şi reacţionează în consecinţă. Dragoste, dragoste, dragoste! Dragostea pentru fratele nostru ne pregăteşte pentru a-L iubi mai mult pe Hristos. Frumos, nu-i aşa? Să oferim dragostea noastră dezinteresat tuturor, fără a ţine cont de felul în care se poartă ei cu noi. Atunci când harul lui Dumnezeu vine și se sălășluiește în noi, nu ne mai preocupă dacă ei ne iubesc sau nu, ori dacă ne vorbesc cuviincios sau nu. Vom simţi nevoia de a-i iubi pe toţi oamenii. Este egoism din partea noastră să dorim ca ceilalţi să ne vorbească cuviincios. Dacă nu ne v...

"Cred că doar prin pocăință  Eu mă voi mântui cândva, Căci n-am păzit în viață, Doamne, Cuvântul Tău și legea Ta, Ci le-am păzit o perioadă, Apoi de Tine am uitat, Trecând din nou de la virtute  La viața plină de păcat. Nu, nu am dus o viață sfântă, Ci am fost slab și păcătos, În inimă iubind plăcerea, Cu mintea vrându-L pe Hristos, Dar când mi-am revenit în fire, Ca dintr-un somn atât de greu, Am plâns precum Adam strămoșul, Când L-a pierdut pe Dumnezeu. Nu am rămas în deznădejde, Ci m-am întors cutezător  În brațele iubirii Tale, Ca fiul cel risipitor, Iar Tu mi-ai pus inel pe deget  Și-n haină m-ai înveșmântat, Și ai făcut o cină mare, Tăind vițelul îngrășat, Și-a fost o mare sărbătoare  Întoarcerea-mi la Dumnezeu, Și îngerii cântau în ceruri  Și dănțuiau de dragul meu. Nu, nu mă vei primi în ceruri  Pentru vreo faptă de erou, Ci pentru c-am avut curajul  De a mă ridica din nou, Și n-am rămas în deznădejde, Deși vrăjmașu-mi propunea, Ci am crez...

 

"Și, iată, am ajuns în închisoare. Am fost trist atunci?!… Am fost bucuros?!… N-aș putea spune. Îmi dădeam seama precis însă că închisoarea îmi rezolva prin suferință și ruperea de lume o serie întreagă de probleme. Aveam totala convingere că sufăr pentru adevăr. Faptul acesta îmi aducea în suflet o pace adâncă. Mă aflam pe calea împlinirii idealului. Și, dragă mamă, aș vrea să știi că am suferit mult. În prima iarnă mă trezeam noaptea din somn și în singurătatea celulei, în frig și foame, priveam întunericul și șopteam încet, ca să aud numai eu, dar așa de tare ca să audă Dumnezeu: ‘Mamă, mi-e frig, mi-e foame!’. La început a fost greu de tot. Dumnezeu însă a fost mereu cu mine. Nu m-a părăsit nicio clipă. Am început să înfrunt suferințele trupului și încet-încet am început a gusta din bucuriile noi. Am văzut că sunt un om păcătos. M-am cutremurat de păcatele mele, de neputința mea. Mi-am dat seama atunci că eu, care doream cu toată inima o lume ideală, eu însumi eram un păcătos....

"Vom începe să vorbim și despre a treia rugăciune. Ea e un lucru străin (minunat) și greu de tălmăcit. Iar pentru cei ce n-o cunosc, nu numai greu de înțeles, ci și aproape de necrezut. Ε un lucru care nu se întîlnește la mulți. Căci socotesc că acest bun a fugit azi de la noi împreună cu ascultarea. Pentru că ascultarea este aceea care, dezlipindu-l pe cel ce-o iubește de veacul rău de acum și desfăcîndu-l de patimi și de griji, îl face statornic și neobosit în urmărirea căii acesteia, mai ales dacă a găsit și un povățuitor neamăgitor. Căci ce lucruri vremelnice ar mai putea atrage mintea aceluia care a murit, prin ascultare, oricărei împătimiri față de lume și de trup ? Sau ce grijă ar mai putea stăpîni pe acela care a dat în seama lui Dumnezeu și a părintelui său duhovnicesc toată grija sufletului și a trupului și nu mai trăiește sieși, nici nu mai așteaptă o zi a plăcerilor sale? De aceea, ispitele puterilor răzvrătite, care trag mintea ca niște funii în nenumărate curse de gî...