Treceți la conținutul principal

Îndem la statornicie în credință.Muncile celor necredincioși și necurați. pilde și prorocii

 


"Iuda, slugă a lui Iisus Hristos și frate al lui Iacov, celor sfințiți întru Dumnezeu Tatăl, și de Iisus Hristos păziți și chemați; 2 Milă vouă și pace și dragoste să se înmulțiască. 3 Iubiților, toată nevoința făcând a scrie vouă de cea de obște mântuirea voastră, nevoie am avut a vă scrie vouă, rugându-vă să stați vitejește pentru credința ceea ce odată s’a dat sfinților. 4 Căci au intrat oarecari oameni, cari de demult mai ’nainte au fost scriși spre această osândă, necredincioși, cari schimba darul Dumnezeului nostru întru învierșunare, și pre cel unul Stăpânul Dumnezeu și Domnul nostru Iisus Hristos tăgăduesc. 5 Și voiu să vă aduc aminte, știind și voi aceasta odată, că Domnul după ce au scos pre norod din pământul Eghipetului, mai pre urmă pre cei ce nu au crezut i-au pierdut. 6 Și pre îngerii cari nu și-au păzit dregătoria lor, ci și-au lăsat lăcașul lor, spre judecata zilei celei mari, legăturilor celor veșnice supt întuneric îi ține; 7 Precum Sodoma și Gomora și cetățile cele dimprejurul lor, care întru acelaș chip curviau și umblau în urma altui trup, sunt puse înainte întru pildă, a focului celui veșnic muncă luând. 8 Asemenea și aceștia vise visând, trupul își spurcă și domnia leapădă și slavele hulesc. 9 Iar Mihail arhanghelul, când cu diavolul pricindu-se grăià pentru trupul lui Moisi, n’a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: cearte-te pre tine Domnul. 10 Iar aceștia câte nu știu hulesc, și câte după fire, ca niște dobitoace necuvântătoare știu, întru acelea se strică. 11 Vai lor! Că în calea lui Cain au umblat și întru înșelăciunea lui Valaam prin milă s’au vărsat și întru împrotivirea în cuvinte a lui Core au pierit. 12 Aceștia sunt între dragostele voastre, ca niște pietre în mare acoperite de apă, împreună cu voi mâncând, fără de frică pre sine păscându-se; nori fără de apă, ce se poartă de vânturi; copaci tomnatici neroditori, de două ori morți și desrădăcinați; 13 Valuri sălbatice de mare, spumegându’și rușinile lor; stele rătăcitoare, cărora negura întunerecului în veac se păzește. 14 Și a prorocit de aceștia și Enoh, cel al șaptelea dela Adam, zicând: iată, va veni Domnul întru mii de sfinții săi. 15 Să facă judecată împrotiva tuturor, și să mustre pre toți necredincioșii de toate faptele păgânătăței lor cu care au făcut fărădelege, și de toate cuvintele lor cele aspre, care au grăit împrotiva lui păcătoșii cei necredincioși. 16 Aceștia sunt cârtitori, grăitori de rău. cari umblă după poftele lor cu păgânătate și cu călcare de lege și gurile lor grăiesc cele cu semeție, mirându-se de fețe pentru vreo dobândă. 17 Iar voi, iubiților, aduceți-vă aminte de cuvintele care s’au zis mai înainte de apostolii Domnului nostru Iisus Hristos; 18 Că au zis vouă, că în vremea de apoi vor fi batjocoritori, cari vor umblà după poftele lor cele necurate, 19 Aceștia sunt cari se osibesc pre sine și sunt trupești, neavând duh. 20 Iar voi, iubiților, întru sfântă credința voastră zidindu-vă și întru Duhul Sfânt rugându-vă, 21 Pre voi singuri întru dragostea lui Dumnezeu vă păziți, așteptând mila Domnului nostru Iisus Hristos spre vieața cea veșnică. 22 Și pre unii să’i vădiți de se vor despărți. 23 Iar pre alții cu frică să’i mântuiți, răpindu’i din foc și să'i certați cu temere urînd și haina cea dela trup spurcată. 24 Iar celui ce poate să vă păzească pre voi fără de păcat și nespurcați și să vă pue înaintea slavei sale fără prihană întru bucurie. 25 Unuia înțeleptului Dumnezeu și Mântuitorului nostru prin Iisus Hristos Domnul nostru, slavă și mărire, stăpânire și putere, mai ’nainte de tot veacul și acum și întru toți vecii, Amin."

Sursa: Noul  testament Epistolia sobornicească a (Sfântului Apostol Iuda)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

 "Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc.  Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...

Despre rugaciunea Lui Iisus

 " Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou