Când ne îmbolnăvim, trebuie să ştim un secret..

"Avem mare folos din bolile noastre, atâta timp cât le răbdăm fără a ne plânge și-l slăvim pe Dumnezeu, rugându-L să aibă milă de noi. Atunci când ne îmbolnăvim, important nu este faptul că nu luăm medicamente sau că ne rugăm la Sfântul Nectarie. Trebuie să mai știm un secret, şi anume să ne luptăm pentru a dobândi harul lui Dumnezeu. Acesta este secretul. Harul ne va învăţa toate celelalte, cum să ne încredinţăm lui Hristos. Adică să ignorăm boala, să nu ne gândim la ea, să ne gândim la Hristos, cu simplitate, fără să se observe, cu lepădare de sine, și Dumnezeu va săvârși minunea pentru binele sufletului nostru. Așa cum spunem și la Dumnezeiasca Liturghie, „toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm."

Cel mai bine este să nu ne rugăm pentru sănătatea noastră — să nu ne rugăm să ne facem bine, ci să devenim buni. Asta mă rog și eu pentru mine. Auziţi? „Buni” nu în sensul de virtuoși, ci în sensul de dobândire a râvnei dumnezeiești, de încredințare a noastră iubirii lui Dumnezeu și de a ne ruga mai degrabă pentru sufletul nostru. Adică sufletul nostru așa cum este el integrat în Biserică, al cărei cap este Hristos, împreună cu semenii noștri, cu fraţii și surorile noastre întru Hristos.

Atunci când ne predăm pe noi lui Hristos, ființa noastră duhovnicească își află pacea, iar toate organele și glandele organismului nostru funcţionează normal. Toate acestea sunt influențate. Ne însănătoșim şi încetăm să mai suferim. Chiar dacă avem cancer, dacă lăsăm totul în grija lui Dumnezeu şi sufletul nostru își află liniştea, harul dumnezeiesc poate lucra datorită liniştii noastre, făcând ca boala și toate celelalte rele să dispară."

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul - Hristos este plinătatea vieții

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

"Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc. Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...

Despre rugaciunea Lui Iisus

" Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou

Faceți căutări pe acest blog