Cele patru trepte de canonisire care erau în vremea Sfintului Ioan Gură de Aur

Fratele: Ați pomenit, Prea Cuvioase Părinte, de patru trepte de canonisire care erau în acea vreme în Biserică. Apoi tare aş dori să știu ce-i cu aceste trepte și ce rol aveau ele, ca sả înțeleg şi mai bine cele spuse de Sfîntul Ioan Gură de Aur şi totodată să ştiu cum era practica canonisirii pentru cei ce voiau să se împărtăşească cu Prea Curatele lui Hristos Taine.

"Stareţul,, Cele patru trepte de canonisire care erau în vremea Sfintului Ioan Gură de Aur sînt: plîngerea, ascultarea, căderea şi starea cu credincioşii, iar deosebirea dintre ele este aceasta:

- "Plingerea,, era starea celor păcătoşi care erau opriți să intre în biserică si stăteau afară si de curtea bisericii si trebuiau să iasa înaintea tuturor celor ce veneau la biserică si sa-i roage cu lacrimi ca să se roage pentru dinsii, ca unii ce erau lepadati afară de tinda bisericii. Şi aşa trebuiau să se pocăiască atita vreme cît le era poruncit.                                      - "Ascultarea,, era starea celor păcătoşi care trebuiau să asculte dumnezeiasca scriptură la ușă bisericii în tindă . Iar în biserica nu le era iertat sa intre, până ce nu li se împlineau anii rânduiți.

- " Căderea,, era starea celor ce aveau voie să intre în biserica , până la ușă amvonului și puteau să stea în biserica până după Sfânta evanghelie,,cînd diaconul zice: „Cei chemati iesiti. și atunci ieseau si stăteau afară pînă la terminarea Sfintei Liturghii.

- "Starea cu credinciosii,, era starea celor ce puteau sta cu credincioşii în biserică pînă la sfirşitul Sfintei Liturghii, dar Sfintele si Prea Curatele Taine ale lui lisus Hristos nu se impartaseau, piná ce nu se împlinea vremea cea hotărită pentru dinsii. Numai atunci se învredniceau cu împărtăşirea cu Sfintele Taine ale Prea Curatului Trup si ale Prea Curatului Singe al Domnului nostru lisus Hristos. Cu aceasta se împlineşte toată pocăinţa. Episcopii si preoții duhovnici trebuiau să ia aminte în toată vremea şi aşa să canonisească pe cei ce voiau să se curețe de păcate și să se pocăiască (P. M. B., Sfintul Vasile cel Mare, canon 59).

"Fratele,, : Foarte m-am minunat, Prea Cuvioase Părinte, auzind aceste lucruri.

" Starețul,, : Dar de ce te-ai minunat, frate loane?

Fratele: Iată de ce m-am minunat, Prea Cuvioase Părinte: am crezut că dacă în vechime era obiceiul de a se împărtăşi creştinii aşa de des, apoi nu era aşa de mare strictețea şi oprirea de la Sfinta Împartasanie, ca în zilele noastre. Dar după cite văd eu, disciplina Bisericii faţă de cei ce păcătuiau era mult mai aspră ca acum şi îngrădită cu mare scumpătate din impărtăşirea cu Sfintele Taine ale Domnului nostru lisus  Hristos. Eu cred, Prea Cuvioase Parinte, ca daca s-ar pune in zilele noastre aceasta rinduiala a canonisirii, apoi nimeni nu s-ar mai impartasi cu Prea Curatele Taine. Caci cine din  credinciosii de azi ar mai avea atita smerenie si rabdare să stea cu anii în curtea bisericii, în pridvor sau la usa bisericii cu cei credinciosi, dar fără să se poată împártasi? Cine din credinciosii de azi ar mai avea atita smerenie evlavie să stea la poarta bisericii si sa ceară iertare de la  toți cei ce intra în ograda bisericii si în biserică?                                                                 "Staretul,, :  Ma bucur, frate Ioane, că te-ai gindit la acest lucru.   Într-adevăr, disciplina Bisericii în vechime a fost foarte aspră și cu mare sfințenie  și au păstrat învățăturile și tradițiile.

 Sursa: Arhimandrit ILIE CLEOPA

despre VISE Şİ VEDENII

CONVORBIREA A SASEA.