"Cine a privit și a văzut pe Adam și Eva și pe șarpele viclean care, cu amăgirea în inimă și cu pacea pe buze, se sârguia să-i lingușească? Adam era neștiutor și Eva era naivă. Pomul înflorea și rodul lui strălucea; mare a fost păcatul, sfântă și puternică dreptatea. Binecuvântat fie Cel ce a amestecat valul milostivirii în judecata Sa cea dreaptă și s-a îndurat de cei vinovați!
Cine ar putea suferi înfățișarea celor doi dintr-o dată dezbrăcați și coborâți din înalt? Cel rău stătea privind cu bucurie; Cel Bun vedea și urmărea din ochi. Cine n-ar fi plâns văzând pe marele Adam umilit și rușinat cosându-și frunzele pentru a-și acoperi goliciunea? Binecuvântat fie Cel ce S-a milostivit de el în frunzele lui și a trimis veșmânt de slavă pentru goliciunea sa.
Cine ar putea tâlcui pomul care i-a tulburat pe iscoditori? Căci este o țintă ascunsă care, nevăzută pentru ochi, istovește arcașii; pom al cunoștinței este precum și al neștiinței: pricină a cunoștinței prin care omul a cunoscut care a fost darul pe care l-a pierdut, și care pedeapsa venită pentru aceasta. Binecuvântat fie rodul care a amestecat cunoștința pomului vieții în cei muritori!
Șarpele a privit și a văzut porumbița în rai (pe Eva)... căci o poftea... S-a prefăcut în porumbiță..., el, șarpele, cel cu totul blestemat. A luat din ea, ca și aceasta să ia din el. S-a îmbrăcat în culorile ei, ca și ea să se îmbrace în urâciunea lui. A cântat pentru ea un cântec vesel, ca să rătăcească jelind. Binecuvântat fie glasul Tatălui, Care S-a pogorât, a mângâiat și a nimicit întristarea maicii noastre!
Să nu fie postul nostru ospăț pentru cel rău, prin aceea că ne mușcăm semenii! Căci s-a rânduit post și Nabot a fost ucis cu pietre. Cel rău s-a bucurat de postul lor. O, postitorii aceștia! În loc de pâine au mâncat carne de om și în postul lor au lins sânge. Pentru că au mâncat carne de om, au ajuns hrană câinilor (III Regi cap. 21). Binecuvântat fie Cel ce Și-a dat trupul Său gurii noastre înfuriate, ca să înceteze a mai mușca!
Cel Milostiv a privit, a văzut sufletul în adânc și a găsit o cale ca să-l scoată de acolo. Măcar că un singur semn al Său ar fi fost în stare să-l scape de acolo, El a întipărit iubirea Sa peste lucrul Său: S-a înverșunat în firea omenească, a dobândit neștiința ei, pentru ca să o aducă la știință. A cântat la harfa Sa cântări smerit, ca ea să vină la înălțare; a ridicat crucea Sa în înalt, ca fiii Evei să se poată înălța spre cele cerești!"
Sursa: Rugăciuni diverse!
Comentarii
Trimiteți un comentariu