"O, Sfinte Mucenice Trifon, grabnic ajutătorule al tuturor celor ce la tine aleargă și se roagă înaintea sfintei tale icoane, degrab ascultătorule și mijlocitorule! Auzi-ne și acum în tot ceasul rugăciunea noastră, a nevrednicilor robilor tăi, care cinstim sfântă pomenirea ta: că tu, bineplăcutule al lui Hristos, însuți ai făgăduit mai înainte de ieșirea ta din viața aceasta stricăcioasă că te vei ruga Domnului pentru noi și ai cerut de la Dânsul darul acesta: dacă cineva, în oricare nevoie și întristare a sa, va prinde a chema sfânt numele tău, acela izbăvit va fi de toată năvălirea celui rău Și precum oarecând pe fiica împăratului de la Roma, care de diavol se chinuia, o ai vindecat, asijderea și pe noi păzește-ne de cursele lui cumplite în toate zilele vieții noastre și mai vârtos în ziua cea înfricoșată a suflării noastre celei de pe urmă mijloceste pentru noi, când întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli ne vor împresura și vor începe să ne înfricoșeze. Fii nouă atunci a...

  Actul martiric al sfintelor Perpetua și Felicitas, care au pătimit pentru Hristos împreună cu alți patru tineri creștini în timpul împăratului Septimiu Sever, este unul dintre cele mai complete și prețioase dintre actele martirice pe care ni le-a transmis Antichitatea creștină, în forma lor originală, în limba latină, redactate de un martor ocular - după istorisirea autentică lăsată de Sfînta Perpetua și după viziunea martirului Saturus, care a pătimit împreună cu ea. Se pare că Tertulian este cel care a construit începutul și finalul descrierii actului martiric (la începutul anului 203 lua amploare în Cartagina - Africa - mișcarea fanaticilor contra creștinilor, după ce împăratul Septimius Severus dăduse un edict pentru interzicerea prozelitismului creștin). A fost deci arestată Vibia Perpetua, matroană romană, de 22 de ani, instruită și bine educată, căci în afară de limba latină vorbea și scria grecește, care aparținea unei familii înstărite, din orașul Thuburbo Minus - azi Te...

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola este prăznuită în Biserica Ortodoxă Rusă pe 1 februarie. Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a aflat pentru o vreme în biserica de la „Academia Teologică” (Seminarul Teologic) din Mănăstirea Socola, România. Pe 1 februarie 1854, icoana Maicii Domnului de pe catapeteasma Bisericii „Schimbarea la Față a Domnului” a început să plângă la sfârșitul Sfintei Liturghii. Primul care a observat minunea a fost paraclisierul, apoi ieromonahul Isaia, care l-a înștiințat pe Episcopul Filaret Scriban, rectorul seminarului. Episcopul Filaret a scos icoana din cadru și a examinat-o, crezând că este stropită cu aghiasma săvârșită de ziua Sfântului Trifon (1 februarie). După ce a șters icoana cu un prosop, a așezat-o din nou în cadru. Apoi episcopul a cerut tuturor să părăsească biserica, după care a încuiat ușile. Seara, când s-a întors în biserică pentru a săvârși Vecernia împreună cu elevii și profesorii, au observat că din icoana Preasf...

  "S merenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci aceea este smerenie, când cineva se știe pe sine că a făcut multe și mari fapte bune, și totuși nu cugetă lucruri înalte despre sine, ci zice ca Pavel: „Cu nimica pe mine nu mă știu vinovat, însă aceasta nu mă îndreptează pe mine” (I Cor. 4, 4). Și iarăși: „Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu” (I Tim 1, 15). A ceea este smerenie, când cineva cu faptele cele bune ale sale este mai presus de toți, și totuși se înjosește înlăuntrul său. Iară pentru ca să cunoașteți cât de bine este a nu gândi cineva lucruri înalte despre sine, închipuiți-vă două trăsuri care se întrec între ele. Trăgătorii uneia să fie dreptatea cu mândria, iar trăgătorii alteia – păcatul cu smerenia; și veți vedea că trăsura păcatului învinge pe cea a dreptății; nu pentru că păcatul ar fi având așa de multă putere proprie, ci prin tăria smereniei celei legate cu dânsul. ...

  "Prin învățăturile insuflate cu duh dumnezeiesc ne-ai învrednicit pe noi a-ți fi ucenici”, scria Sfântul Vasile despre starețul lui. Cuviosul Eftimie a cunoscut dinainte alegerea și slujirea ucenicului său ca arhiereu (petrecută în anul 904, când a fost hirotonit Arhiepiscop al Tesalonicului). Sfântul Vasile a întemeiat sau a renovat Schitul athonit închinat Dumnezeieștii Înălțări care se afla aproape de Sfânta Mănăstire Hilandar și de care aparținea. S fântul Vasile este cunoscut și ca scriitor, căci el ne-a lăsat Viața Cuviosului Eftimie, duhovnicul său, în care descrie viața minunată a starețului său, dar și pe ceilalți ucenici. S lujba Sfântului a fost compusă și scrisă de monahul Gherasim Mikraghiannanitul, iar pomenirea lui se săvârșește pe data de 1 februarie... S ursă: Monahul Moise Aghioritul!

,,Vă tulburați că în timpul rugăciunii nu vă pu­teți aduna gândurile, ci vă împrăștiați.  Să știți că rugăciunea fără împrăștiere este partea celor ­desăvârșiți, iar noi, cei neputincioși, care ne aflăm în lupta cu patimile, trebuie să ne adunăm gân­durile ce rătăcesc, și să ne smerim atunci când ne bântuiesc gândurile, și să nu ne tulburam nicide­cum, pentru că tulburarea îi dă vrăjmașului pu­tere să se înarmeze și mai mult împotriva noas­tră, pe când smerenia îl alungă.  Dacă am avea întotdeauna rugăciune curată, fără împrăștiere, tot n-am scăpa de gândurile slavei deșarte și mândriei, pe care vrăjmașul le-ar aduce negreșit asupra noastră.  Aduceți-vă aminte că Dumne­zeu primește rugăciunea celor smeriți." Sfântul Cuvios Macarie de la Optina

  Să arzi cântând lui Dumnezeu, sau citind, să arzi meditând sau răpit în pacea Lui, să arzi mergând sau odihnindu-te, să arzi stând de veghe trează sau fiind pierdut somnului. Să arzi în toate chipurile, în toate felurile, să arzi în cruce. "Din problemele rugăciunii nesfârşite,, Din încercarea realizării ei, o primă descoperire e crucialitatea ei, contradicția fundamentală. O mişcare perpetuă precum şi o tensiune constantă sunt de la sine înțeles contradictorii. Această contradicție între perpetuitate şi constanța de tensiune, se rezolvă armonic în lucrarea de har a Duhului. Rugăciunea este lucrare religioasă, adică esență spirituală, Duhul realizat. Este deci îndreptățită afirmaţia că Dumnezeu e rugăciune. Rugăciunea este smerenie activă, adică apoteoza smereniei, rodnicia ei. Rugăciunea este o anume gândire, gândire integrală, gândire simbolică: Dumnezeu Tatăl Taină; Dumnezeu Fiul Smerenie; Dumnezeu Sfântul Duh-Rugăciune. Rugăciunea este Aminul universului. Când Hristos spune:...

"Împărăția Cerurilor ni s-a deschis prin smerenia întrupării Fiului lui Dumnezeu și prin moartea Lui pe Cruce. Nu prin putere omenească, nu prin slavă lumească, ci prin coborâre, prin ascultare și prin iubire dusă până la capăt. Acolo unde omul vede slăbiciune, Dumnezeu a arătat puterea mântuirii. Sfânta Tradiție ne învață limpede: mândria a adus căderea, iar smerenia aduce viața. Prin mândrie, îngerii neascultători au devenit diavoli; prin mândrie, primii oameni – creați pentru nemurire – au ajuns muritori pe pământ. De aceea înțelegem că, așa cum căderea și moartea au venit prin mândrie, tot așa pocăința, mântuirea și nemurirea încep prin smerenie. Nu este întâmplător că Sfinții Părinți au rânduit trei duminici pregătitoare înainte de Sfântul și Marele Post. Biserica ne învață pas cu pas cum să intrăm în pocăință: mai întâi să ne smerim, apoi să ne vedem păcatul, și abia după aceea să ne nevoim. Începutul postului nu este înfrânarea de la mâncare, ci rugăciunea unită cu smerenia...

  "Spuneți rugăciunea; aceasta sfințește gura, sfințește aerul, sfințește locul în care a fost rostită.  Prin citire, prin convorbiri duhovnicești, îl lovești pe vrăjmaș în cap, peste picioare, peste mâini. Prin rugăciunea minții îl lovești în inimă, de aceea și reacționează atât de cumplit. Rugăciunea să fie spusă într-una, zi și noapte, din gură, din minte, din suflet. Să nu lăsăm mintea fără ocupație, ci să lucreze la rugăciune sau la contemplare, pentru că altfel vine semănătorul cel rău și seamănă tulburare în suflet. Monahul care nu zice rugăciunea este monah doar pe dinafară..." Sursa: Despre credința și mântuire Părintele  (Efrem Athonitul)

  Mitropolitul Bartolomeu Anania ( 18 martie 1921 - 31 ianuarie 2011), ierarh, poet, publicist, supranumit "Leul Ardealului" - 15 ani de la trecerea la Domnul "Astăzi suntem într-o febrilă căutare de soluții împotriva crizei și a sărăciei, dar nu vom face nimic fără remediile spirituale împotriva acestei crime lente și bine studiate care distruge conștiința tinerilor. Zadarnic curățim pământul de gunoaie, dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformați și mutilați sufletește. Vă rog, părinților, ocrotiți-vă copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor și patrie. Un tineret fără ideal înseamnă un neam fără ideal și un neam fără ideal este practic un neam fără viitor." „Până atunci ii rog fierbinte pe părinți să aibă grijă de copiii lor. Știu că avem multe familii adevărate, cu părinți iubitori și copii cuminți. Dar tocmai de aceea vă rog și vă indemn, părinților, să fiți veghetori, ca nu cumva copiii voștri buni să încapă pe mâna celor ce-i strică, sau să aibă la în...

"Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorule și Botezătorule al lui Hristos, neputincioasă este mintea noastră în a-ți aduce laude după cuviință. Ci destul îți este ție lauda Mântuitorului Hristos, lângă al Cărui Tron mijlocești împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, îți mulțumim și cu umilință te rugăm: tinde mâna cea îngerească și risipește norul gândurilor rele care ne copleșesc pe noi. Adu pace în inimile, casele și obștile noastre. Împacă-ne cu Dumnezeu și cu aproapele nostru. Spre fapte bune ne îndeamnă și cu boldul pocăinței trezește inimile noastre ca să pricepem prețul mântuirii noastre. Învățătorule al pocăinței, dă-ne darul străpungerii inimii și lacrimi prin care să ne curățim de păcate și sufletele noastre mai albe ca zăpada să le albim . De fărădelegi și de cei puternici ai pământului, care strică rânduiala lui Dumnezeu, scapă-ne, prin rugăciunile tale. Sfinte Ioan Înaintemergătorule, tu, despre care Scriptura spune: „Înainte de a te fi zămislit...

 Ce ai văzut? - Desigur apă, dar nu singură; (ai văzut) pe diaconi slujind acolo, pe marele preot întrebînd şi sfințind. Mai întii de toate te-a învățat Apostolul că nu trebuie să contemplăm „cele ce se văd, ci cele care nu se văd; căci cele care se văd sînt vremelnice, dar cele care nu se văd sînt veşnice" . Căci şi într-altă parte scrie: „Căci cele nevăzute ale lui Dumnezeu sînt înțelese, de la facerea lumii, prin cele ce s-au făcut; încă și veşnica lui putere şi dumne-zeire se vede din făpturi". De aceea şi Domnul însuşi spune: „Dacă nu credeți Mie, credeți măcar lucrărilor Mele... "  Cred, aşadar, că acolo este de față prezența Dumnezeirii. Crezi în lucrarea Ei şi nu crezi în prezența Ei? De unde ar rezulta lucrarea, dacă n-ar fi mai dinainte prezenţa? Dar ia seama bine cît de veche este taina, preînchipuită chiar de la facerea lumii. Chiar la început, cînd Dumnezeu a făcut cerul şi pămîntul, „Duhul (Domnului) - spune Scriptura - se purta deasupra apelor" . Cel...

  I.1 Centrul vietii monahale – Muntele Athos           Patrunderea isihasmului, prin sec. XI –XV, in tinuturile ortodoxe din Egipt, Palestina, Siria, Asia Mica si Peninsula Balcanica, pe langa suferintele aduse, a adus si un curent innoitor al credintei.            Este vorba de curentul isihast, care a luat curand forma unei miscari inovatoare si a sfarsit prin a avea pretentie de doctrina. El se dezvolta la Muntele Athos, in Bulgaria, Serbia, Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania.           Centrul vietii monahale pentru Biserica Ortodoxa a fost insa ,,Sfantul Munte Athos “ numit si ,, Gradina Maicii Domnului “.           Incepand cu secolui al – X – lea Muntele Athos a luat o mare dezvoltare. Sfantul Atanasie Athonitul, originar din Trapezunt, ajutat de imparatul Nichifor Focas, a zidit in Athos, in 963, Marea Lavra, cu biserica principala numita ,, Katholicon “....

" Să ştii şi aceea, cucernice ostenitor, care te îndeletniceşti cu acest lucru sfânt, că nu numai în pustie sau în singurătatea pustnicească au fost propovăduitori şi mulţi îndeplinitori ai acestui lucru sfânt (rugăciunea lui Iisus) , ci chiar şi în lavrele cele mari şi prin oraşe. De pildă, Sfântul patriarh Fotie, care a fost ridicat pe scaunul patriarhal dintre senatori, nefiind monah, chiar în înaltul său post a învăţat rugăciunea minţii şi a sporit într-însa în aşa măsură, încât, după spusele Sfântului Simeon al Tesalonicului, faţa lui strălucea prin harul Sfântului Duh ca a unui alt Moise. După cuvintele aceluiaşi Sfânt Simeon, patriarhul Fotie a scris şi o remarcabilă carte despre lucrarea minţii. Tot el zice că şi Sfântul loan Gură de Aur şi Sfinţii Ignatie şi Calist, fiind tot patriarhi ai Ţarigradului, şi-au scris cărţile despre această lucrare lăuntrică. Aşadar, dacă tu, obiectând contra rugăciunii minţii, vei zice că tu nu eşti locuitor al pustiului, ca să te îndeletnic...

   "Aduceţi-vă aminte, fraţilor de acea înfricoşată Judecată, când va veni acea zi şi noaptea aceea înfricoşătoare, adică noaptea păcătoşilor şi ziua drepţilor, când se va sparge soborul şi se vor risipi lucrurile cele rele şi mincinoase. Atunci, se va lămuri fiecare, lucrurile lui, şi cinstea lui, bogatul şi împăratul, bărbatul şi femeia. Atunci, viaţa bună se va cere de la noi şi faptele bune, nu mărirea şi bogăţia slăvită, nici sărăcia şi starea proastă. "Mie", va zice Domnul, "fapte dă-Mi, şi, chiar dacă eşti rob, vei fi mai mare decât cel liber". Sau de eşti femeie, mai mare vei fi decât bărbatul, de vieţuieşti după Legea lui Dumnezeu şi după Scriptură. Să ne lepădăm, deci, de noi înşine şi de voile noastre şi să urmăm lui Dumnezeu.  O, de câte ori s-a ridicat această mare a vieţii şi faptele trupului acestuia câte valuri au făcut? Câte tulburări, câte furtuni, câte înecări, câte fărădelegi, câte greşeli, câte ispite şi lacrimi, câte rele în toate cetăţile...

"Dumnezeu cere la măsura fiecăruia. Adică aceştia puteau mai puţin, n-aveau avuţiile celorlalţi, n-aveau posibilitatea să se pregătească de nuntă ca ceilalţi, aveau mult mai puţin, hainele lor de nuntă cu siguranţă erau mult mai sărăcăcioase, mai urâte, dar Dumnezeu nu-i dă afară şi nu-i socoteşte nevrednici de nuntă, că ei s-au pregătit la măsura lor. Dumnezeu cere la măsura noastră. Pregătise Dumnezeu această pildă cu pilda talanţilor, pe care o spusese înainte, şi în care unuia i s-au dat cinci talanţi, altuia trei, altuia unul şi fiecăruia i s-a cerut să muncească la măsura lui, adică nu i s-a cerut celui care a primit un talant să dea cinci talanţi. Deci nu i s-a cerut săracului să aibă haine de nuntă exact ca ale bogatului, ci i s-a cerut la măsura lui. Dar măsura aia i se cere, totuşi, omului. Adică din ce poţi tu, dă. Aşa cum un filosof [ateu, existentialist] spunea: Nu contează ce face lumea din noi, ci contează ce facem noi din ceea ce a făcut lumea din noi. De exemplu, ...

  "A cum, încă și astăzi, cu fața rușinată și în pământ plecată, îndrăznesc să grăiesc către Stăpânul îngerilor și Ziditorul tuturor; iar eu sunt pământ și cenușă; ocară oamenilor și defăimare norodului; vierme, cu adevărat, și nu om, mustrat și prihănit fiind, cu totul prea dureros și de mâhniciune plin. C um voi căuta către bunătatea Ta, Stăpâne? Cu ce fel de inimă, cu ce fel de conștiință? Ce fel de limbă necredincioasă și întinată voi îndrăzni să mișc? Și cum voi face începutul mărturisirii mele? P este măsura eu, ticălosul, am întărâtat numele Tău și mai presus decât curvarul am viețuit curvește. Că pe cel ce este întru mine după chipul Tău l-am întinat, netrebnicindu-l, și glasul poruncilor Tale nu l-am păzit..." Sursa: Plânsurile Sfântului Efrem Sirul 

„Zăbavnic ne pare procesul însuşirii Descoperirii date de sus omenirii. lar aceasta nu doar în viața omenirii în gencral, ci şi în nevoința personală a fiecăruia dintre noi”,  Îndeosebi cei cărora li s-a încredințat slujirea de părinte duhovnicesc ajung să cunoască atât chipul în care Dumnezeu lucrează cu oamenii, cât şi felul în care jucrează diavolul; mâna lui Dumnezeu și mâna duhului răutății. Când ochii sufletului se deschid, omul vede cum vrăjmașul, „nefiinţa”, prinţul întunericului, luptă neîncetat împotriva lui Dumnezeu încercând să-l zădărnicească lucrarea, care este zidirea fiilor lui Dumnezeu.  Dumnezeu îi poate da omului totul într-o clipă. Dar omul are nevoie de o nevoinţă îndelungată pentru a-și armoniza viaţa cu descoperirea care i-a fost dată. Răstimpul vieţii pare mult prea scurt în comparaţie cu strădania necesară pentru a curăţi oglinda sufletului şi a o îndrepta către cele de sus. Şi acest lucru este adevărat atat în planul istoriei lumii, cât și în plan per...

  "Î ndură-Te, Doamne, și de cei vii și de cei răposați, pentru rugăciunile Sfinților Tăi, către care zic și eu, nevrednicul: O, fericiți servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetați a vă ruga Lui, ziua și noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greșim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociți pentru noi Darul și ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu știm a-l cere după cuviință. Nu încetați a vă ruga, pentru ca prin rugăciunile voastre, păcătoșii să câștige iertare, săracii ajutorul, întristații mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înțelepciune, cei tulburați liniște, cei asupriți ocrotire, și toți împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc.în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste și închinăciune în veci. Amin." Sursa: Rugăciunilor zilelor săptămânii!

"Te aștept, Iisuse Sfinte, Vei veni, căci ai promis, Cine-știe, poate ziua, Poate-n timpul unui vis.. Te aștept, Iisuse Sfinte, Te aștept cu-atâta dor, Cum doar mama poate simte Pentru scumpul ei odor, Însă până-n "ziua-aceea" Când din ceruri vei veni, În cămara mea din suflet Vii în fiecare zi. Fiindcă ai bătut la ușă Și eu ușa Ți-am deschis, Tu în inimă la mine Ai intrat, cum ai promis, Iar acum Te am în mine, Și acasă și pe drum; Mi-ai umplut întreaga viață De dumnezeiesc parfum. Parcă nici nu e aievea, Parcă este doar un vis, Dar mă bucur zi și noapte, Că Te am, cum ai promis.."   de Preot Sorin Croitoru 

“Părinții trezvitori s-au nevoit mult pentru a afla harul lui Dumnezeu prin rugăciune. De aceea noi, copiii lor, le datorăm veşnică recunoștință, căci ei ne-au arătat o cale ce conduce sufletul la unirea cu Dumnezeu.  Te poți întreba: „dar cum este posibil oamenilor și, mai ales, monahilor și preoților, să trăiască duhovnicește și să-și împlinească nevoile lor duhovnicești fără rugăciune, pe care Părinții noștri trezvitori ne-au dăruit-o din experiența lor?" Sfântul Grigorie Palama - marele far al isihiei, trezviei și, mai ales, al rugăciunii neîncetate  - a scris cele mai importante și mai sistematice lecții despre rugăciune, primind denumirea de  „căpetenie și șef al Părinților trezvitori". Atunci când trăia o viață de asceză în afara Marii Lavre din Sf. Munte, împreună cu obștea sa, a avut o vedenie în care a văzut că avea dinaintea sa un vas ca un urcior în care se afla lichid. Era atât de plin, încât lichidul se revărsa și era gata să risipească. Acea frumoasă băutur...