" Rugați-vă..." ( Lc. 22:40)    "Rugăciunea este vorbirea sfântă a sufletului cu Dumnezeu; e vorbirea copilului cu Tatăl său; e înălțarea minții, a inimii și a voinței omului credincios la cer; e convorbirea noastră familială cu cerescul Tată.     Rugăciunea e hrana minții, dulceața inimii și tăria voinței; e puterea care limpezește gândurile, curățește simțurile și întărește voința spre bine. Rugăciunea e arma de luptă a creștinului ( Ef. 6:11, 18); e cea mai duhovnicească dintre puterile sufletului, cea mai dumnezeiască dintre virtuți.      Rugăciunea este izvorul și temeiul evlaviei, a vieții religioase duhovnicești; Dumnezeu e termenul, scopul și  capătul ei. Rugăciunea e strigătul inimii către Dumnezeu şi respirația liniştitoare şi mângâietoare a sufletului. Prin rugăciune respiră sufletul, se curăţeşte aerul inimii de norii întunecoşi ai gânduri...

Nu mă mai bucur azi de primăvară, Şi nu tresalt acum, ca-n altădată, Nici ochii mei, azi, nu se mai desfată, În verdele de pomi, cu umbră rară. Azi nu mai zăbovesc, în zori, mirată, Că rândunelele se-ntorc în țară Şi peste noapte pomii se-mbrăcarǎ, In gingas strai de floare-mbelșugată. Azi ştiu o altă primăvară-n floare Cu tainică şi veşnică lucire, Cu desfătări, ce n-au asemănare, Ce-a răsărit, cu dulce tresărire, Din nesfârşita, fără de hotare, Dumnezeiasca, unica iubire... Zorica Lațcu Teodosia 

  "Sfântul Efrem Sirul învaţă: „Aşa cum toate ‒ copacii, ierburile, dobitoacele, păsările şi omul ‒ erau deodată şi bătrâne şi tinere: bătrâne după înfăţişarea mădularelor şi alcătuirii, tinere după vremea zidirii lor; tot aşa şi luna era în acea vreme şi bătrână şi tânără: tânără, căci numai ce fusese zidită, bătrână fiindcă era plină precum în ziua a cincisprezecea”. Sfântul Efrem şi alţi Părinţi subliniază această noutate, afirmându-şi credinţa că lumea a fost zidită primăvara. Sfântul Ambrozie leagă aceasta de faptul că la evrei anul începea primăvara: „El a zidit cerul şi pământul la vremea când încep lunile, timpul potrivit ca lumea să-şi ia început. Era căldura blândă a primăverii, anotimp potrivit pentru orice lucru. Ca urmare, şi anul a primit pecetea unei lumi ce va să ia naştere… Spre a arăta că zidirea lumii a avut loc primăvara, Scriptura zice: Luna aceasta este vouă începătură lunilor, cea dintâi este vouă între lunile anului (Ieşirea 12, 2), numind întâia lună anoti...

🙏🏼☦️ 1 Martie  Pr Martir Dumitru Iliescu Palanca                   Veșnica lui pomenire     Sa născut in Palanca,Vâlcea pe data de 27 Octombrie 1903!  A foat întemnițat 5 ani de zile la : Vacaresti,Jilava,Baia Sprie, Nistru,Aiud,Lugoj, Gherla, Ostrov, ( unde trece la cele veșnice in penitenciarul din Ostrov in lagărul de munca)  Preotul Palanca între zidurile temniței comuniste Cu preotul Iliescu-Palanca, am stat aproape două luni în aceeași celulă. Era parohul Bisericii Stavropoleos din centrul capitalei. Aceasta este una din cele mai frumoase biserici din țara noastră. Zidită în stil curat bizantin la începutul epocii fanariote, în 1724, de arhiereul Ioanichie. Fost director al Seminarului Teologic de la Curtea de Argeș, preotul Palanca era de o serioasă cultură. Printre altele, a tradus din greaca veche ”Predicile” lui Ilie Minat. A suferit la securitate și la Jilava chinuri mai mari decât ale primilor ...

"Dezvoltă-ţi duhul, gustul şi auzul duhovnicesc, ca să asculţi cu dragoste Cuvântul lui Dumnezeu Asupra omului lucrează tot timpul două puteri nevăzute: cea bună şi cea rea; puterea lui Dumnezeu, puterea harului, şi puterea diavolului, puterea vicleană şi atotpierzătoare.  Omul este pus în această lume ca între două focuri, dintre care unul e făcător de viață, şi despre care Domnul spune: „Foc am venit să arunc pe pământ” (Luca 12, 49), iar celălalt este foc arzător şi pârjelitor.  Omul este dator să întrebuinţeze toată silinţa de sine ca să aprindă în el însuși focul dumnezeiesc, focul credinţei şi dragostei de Dumnezeu şi de aproapele. Omul şi-a pierdut vrednicia dumnezeiască dintâi, dreptatea, sfinţenia, bunătatea, blândeţea dintâi, şi şi-a umplut sufletul de toate păcatele.  Iată, nu ai curăţie a inimii – aceasta e o mare pierdere, trebuie să dobândeşti curăţia inimii; nu ai întotdeauna împreună-pătimire față de aproapele în necazul, nevoia, sărăcia, boala lui – schim...

  "Luaţi aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor ca să fiţi văzuți de ei; altfel nu veți avea plată de la Tatăl vostru cel din Ceruri.  (6, 1) Deuteronom 24, 13/Psalm 111, 9/Pilde 4,23/Matei 23,5 .După ce i-a suit pe ei întru cea preamare dintre faptele bune care este dragostea-, acum leapădă şi slava cea deşartă, care urmează isprăvilor [faptelor] celor bune. Şi vezi ce zice: Luaţi aminte", ca și cum ar grăi  despre o oarecare fiară cumplită. Deci, ia aminte să nu te sfâşie! Chiar şi înaintea oamenilor de ai milui, dar nu spre a fi văzut, nu eşti osândit, dar dacă ţținta faptei bune este slava deşartă, chiar în cămara ta de o faci, eşti osândit. Căci, Dumnezeu, după ținta lucrului sau munceşte [căzneşte], sau încununează. Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni  (6, 2) Pilde 20, 6/ Romani 12, 8 . Nu că ar fi avut fățamicii trâmbiţe, ci zice de mintea l...

"Cum eşti şi foc ce ţâşneşte, şi izvor ce răcoreşti? Cum arzi şi alini? Cum iarăşi stricăciunea nimiceşti? Cum faci dumnezei din oameni? Cum din beznă sori iveşti? Cum de scoţi din iad, şi cum pre muritori nestricăţeşti? Cum tragi bezna spre lumină, noaptea cum o covârşeşti? Cum de mă prefaci cu totul, inima-mi cum străluceşti? Cum faci fii ai tăi din oameni, cum cu dânşii te uneşti? Cum de-i arzi de dor, cum oare fără sabie-i răneşti? Cum îi rabzi şi cum îi suferi, cum nu-ndată răsplăteşti? Cum, de toate fiind afară, fapta tuturor zăreşti? Cum, fiind de noi departe, vezi lucrarea tuturor? Dă robilor tăi răbdare în necazurile lor!"   SFÂNTUL SIMEON NOUL CUVÂNTĂTOR DE DUMNEZEU   ALE DUMNEZEIEȘTILOR CÂNTĂRI - IUBIRILE

  Prea Sfântă Maică și Fecioară Nădejdea sufletului meu, Tu ești a mea mijlocitoare La milostivul Dumnezeu. De n-ar avea la ceruri lumea Rudenie de pe pământ Atunci ar fi pustie viața Asemenea unui mormânt. De nu erai Tu primăvară A veacului înțelenit, Ar fi rămas de-a pururi iarnă Și soarele n-ar fi zâmbit. De n-ai fi revărsat Tu zorii Peste pământul adormit, Atuncea umbra cea de moarte Ar fi rămas fără sfârșit. Iar astăzi, Prea Curată Maică, Când toți ne-am abătut la rău, De nu Te vei ruga fierbinte Ne părăsește Fiul Tău. Trimite-i semne de pocăință Poporului nedumerit Și adu iarăși la credință Pe sufletul cel rătăcit. Dezleagă, Prea Curată Maică, Cătușele celor robiți Și dăruiește-le răbdare Creștinilor năpăstuiți. Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

  "Când cineva se roagă cu adevărat, nu suferă de întristare (úлn) şi descurajare (a0vuía). Poate avea necazuri (Ohipɛic), ațâțări exterioare, dar din îngăduință dumnezeiască. Necazul exterior nu este o ispită care provine de la Dumnezeu, ci este o împresurare a lui Dumnezeu în viața mea, îngăduind celuilalt să mă strâmtoreze. Necazul poate să fie o îngăduință a lui Dumnezeu, o voire îngăduitoare a Lui; îl lasă pe celălalt să mă vatǎme sau lasă sănătatea mea să sufere, aşa încât să pot să mă înţelepţesc. Prin acest necaz, "de pretutindeni mă simt strâmtorat" (2 Imp. 24, 14), mă strâng din toate laturile și, constrâns, mă separ de lume, nu mă îndeletnicesc cu ea, ci mă preocupă doar necazul meu. Această strâmtorare devine ca o stâncă pe care pot să-mi construiesc mănăstirea sufletului meu, să urc către Dumnezeu prin mintea mea și să pot să fiu ajutat. Necazurile vor exista întotdeauna în viața noastră. „Prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăţia cerurilor" (F...

C ând știți acestea, fericiți sunteți dacă le veți face (Ioan 13:17). C el mai important aspect al acestor cuvinte, fraților este că Domnul nu răsplătește știința, ci facerea cu lucrul a celor știute. Căci El nu le spune apostolilor: „Fericiți sunteți că știți toate acestea". Unii învățători păgâni care concep mântuirea numai în termeni de știință și cunoaștere au grăit într-adevăr astfel, crezând și propovăduind că deținerea științei este adevărata fericire. Dar Stăpânul nostru zice altfel: Fericiți sunteți dacă le veți face. Ș tiința mântuirii ne-a fost dăruită de însuși Stăpânul Hristos și nimeni nu poate ajunge la ea prin propriile lui eforturi. U nii dintre vechii filosofi greci au spus că omenirea nu poate ajunge la cunoașterea adevărului și nici nu poate fi mântuită, dacă Dumnezeu însuși nu vine să coboare pe pământ. D omul nostru a venit și a coborât pe pământ printre oameni și le-a arătat lor această cunoaștere a adevărului. Oricine primește această cunoaștere primeș...

  A șa cum se vede din viața Sfântului Agapie, Dumnezeu îi proslăvește pe cei credincioși și ascultători. Tânăr frate de mânăstire fiind, Sfântul Agapie a căzut totuși în mâinile piraților, dus în Asia și vândut unui arab. Timp de doisprezece ani Agapie a rămas cu răbdare și liniște în acea sclavie și timp de doisprezece ani s-a rugat cu osârdie Maicii Domnului să-l scape din ea și să-l ducă înapoi la mânăstirea lui. Î ntr-o noapte Fecioara de Dumnezeu Născătoare i s-a înfățișat și i-a spus: „Ridică-te și ieși fără teamă la Muntele Athos, la bătrânul tău. " A gapie s-a sculat și a venit la bătrânul său în Athos, Muntele cel Sfânt. Când Avva l-a văzut pe Agapie, s-a întristat, crezând că a fugit de la stăpânul lui. El i-a spus: „Fiule Agapie, ți-ai înșelat stăpânul, dar pe Dumnezeu nu-L poți înșela, în ziua înfricoșatei Judecăți tu va trebui să dai socoteală de acei bani pe care stăpânul tău i-a plătit ca să-i slujești lui. Trebuie așadar să te întorci și cu credință să-ți sluje...

  Cuvânt despre cum se cade să fie învățătorul M ai întâi voi povesti cele spuse de marele Ioan Gură de Aur, care, multora le-a fost de folos. Că, zice, mare la suflet se cade a fi învățătorul, iar mândru, cu bărbăție, iar nu aspru și sălbatic, blând, dar nu în chipul robului, smerit cugetător, iar nu prefăcut în smerit cugetător, slobod de patimi, iar nu pătimaș. Precum însuși Sfântul Ioan Gură de Aur zice: "În tot chipul se cade să fie învățătorul și păstorul. Că nu este trebuință și nici se cade numai cu un chip a face și a se purta cu cei ce sunt sub stăpânirea lui. De vreme ce nici doctorii nu învață să folosească numai o singură doctorie la toți cei bolnavi, nici cârmaciul nu știe numai o singură cale în luptă cu vânturile. Deci, se cade să fie învățătorul străin și înstrăinat de mărirea deșartă, depărtat de mândrie și să nu primească mită și îmbunări, nebiruindu-se de pântece, nici de mânie, cuprinzându-se. Ci se cade să fie îndelung răbdător și blând din toată puterea, s...

  Prorocia lui Zaharia 8, 19-23 19 «Așa zice Domnul Savaot: Postul din luna a patra, a cincea, a șaptea și a zecea vor fi pentru casa lui Iuda spre veselie și bucurie și zile bune de sărbătoare! Dar iubiți adevărul și pacea!  20 Așa zice Domnul Savaot: «Și vor veni încă popoare și locuitori din cetăți numeroase;  21 Și locuitorii dintr-o cetate vor merge în cealaltă, zicând: «Să mergem să dobândim îndurarea lui Iuda și să căutăm pe Domnul Savaot!» «Merg și eu!»   22 Și vor veni popoare multe și neamuri puternice ca să caute pe Domnul Savaot în Ierusalim și să se roage Domnului» . 23 Așa grăiește Domnul Savaot: «Și în zilele acelea zece oameni dintre limbile neamurilor vor apuca pe un iudeu de poala hainei și vor zice: Mergem și noi cu tine, căci am aflat că Dumnezeu este cu voi!»

  Romani 14, 19-23; 16, 25-27 Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 149: 5, 1) S e vor lăuda cuvioșii întru slavă și se vor bucura în așternuturile lor. Stih: Cântați Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioși. 19 Drept aceea să urmărim cele ale păcii și cele ale zidirii unuia de către altul.   20 Nu strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar rău este pentru omul care mănâncă spre poticnire.  21 Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticnește, se smintește sau slăbește (în credință).   22 Credința pe care o ai, s-o ai pentru tine însuți, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă!  23 Iar cel ce se îndoiește, dacă va mânca, se osândește, fiindcă n-a fost din credință. Și tot ce nu este din credință este păcat. 25 Iar celui ce poate să vă întărească după Evanghelia mea și după propovăduirea lui Iisus Hristos, potrivit cu descope...

  Matei 6, 1-13 1 Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor ca să fiți văzuți de ei; altfel nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.  2 Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor.  3 Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, 4 Ca milostenia ta să fie într-ascuns și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.  5 Iar când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii cărora le place, prin sinagogi și prin colțurile ulițelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor.   6 Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.   7 Când vă rugați, nu spuneți multe ca neamurile, că ele cred că în multa...

 „Dar, fireşte, începătorul are trebuință de un povățuitor, căci înainte de harul Sfântului Duh, sufletul întâmpină o mare luptă cu vrăjmaşii şi nu este în putere singur a desluşi lucrurile, atunci când vrăjmaşul îi aduce îndulcirea sa. A în- țelege aceasta, poate numai cel care din cercare a cunoscut harul Sfântului Duh. Cel ce a gustat Sfântul Duh, după gust deosebeşte harul" Viaţa duhovnicească este dinamică. Omul se naşte duhovniceşte de la Duhul Sfânt şi în Duhul Sfânt sporeşte „în creşterea lui Dumnezeu". Aşa cum omul este zămislit în pântecele maicii sale și moşteneşte viaţa trupească de la părinții săi, ceva asemănător se petrece şi în viața duhovnicească. Credinciosul trebuie să se zămislească duhovniceşte, să se nască şi să crească duhovniceşte. Şi pentru a se săvârşi această taină, este nevoie de Părinți care îl vor naşte duhovniceşte prin rugăciunea şi cuvântul lor. Dumnezeul creştinilor este numit „Dumnezeul părinților şi Domnul milei". Părinții după trup le...