Treceți la conținutul principal

Talcuirea Sfintei Evanghelii 1 martie


 "Luaţi aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor ca să fiţi văzuți de ei; altfel nu veți avea plată de la Tatăl vostru cel din Ceruri. (6, 1) Deuteronom 24, 13/Psalm 111, 9/Pilde 4,23/Matei 23,5 .După ce i-a suit pe ei întru cea preamare dintre faptele bune care este dragostea-, acum leapădă şi slava cea deşartă, care urmează isprăvilor [faptelor] celor bune. Şi vezi ce zice: Luaţi aminte", ca și cum ar grăi despre o oarecare fiară cumplită. Deci, ia aminte să nu te sfâşie! Chiar şi înaintea oamenilor de ai milui, dar nu spre a fi văzut, nu eşti osândit, dar dacă ţținta faptei bune este slava deşartă, chiar în cămara ta de o faci, eşti osândit. Căci, Dumnezeu, după ținta lucrului sau munceşte [căzneşte], sau încununează.Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni (6, 2) Pilde 20, 6/ Romani 12, 8 .Nu că ar fi avut fățamicii trâmbiţe, ci zice de mintea lor cea rea, că voiau să trâmbiţeze milostenia lor. Iar,,făţarnici" se numesc cei care una sunt și alta se arată [a fi]. Drept aceea, și aceştia se arată milostivi, dar alta [altceva] sunt. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.Lăudaţi fiind, și-au luat toată plata de la oameni.Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta. Cu covârşire a zis aceasta, [adică] de este cu putinţă şi de tine însuți să tăinuieşti [milostenia]. Sau, întru alt chip: stânga" este slava desartă, iar dreapta" milostenia. Deci, să nu știe slava cea deşartă de milostenie.Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplătiţie .(6, 4) 1 Regi 16, 7/Luca 14, 14.Când? Atunci când toate goale [vădite] şi arătate vor sta de faţă. Și atunci, mai vârtos vei fi slăvit. Iar când vă rugaţi, nu fiți ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colțurile ulițelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Matei 15, 8 Îi numeşte pe aceștia „făţarnici", ca pe unii care par că iau aminte la Dumnezeu, dar de fapt iau aminte la oameni, de la care îşi şi iau „plata" lor. Tu, însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplătiţie".4 Regi 4,33 Spune, oare, [Domnul] să nu mergi în biserică? Ba, cum încă, însă cu socoteală dreaptă şi nu ca să te arăți, de vreme ce nu locul vatămă, ci chipul şi ţinta [lucrului]. Că mulți [chiar] întru ascuns rugându-se, fac aceasta spre plăcerea oamenilor. Când vă rugaţi, nu spuneți multe, ca neamurile (6,7") 3 Regi 18, 26/Ecclesiastul 5, 1-2/Isaia 1, 15/Sirah 7, 15 Grǎirea de multe este bârfirea- adică a cere ceva din cele pământeşti: slavă, bogăție, biruință. Iar graiul rugăciunii tale să fie neînsemnat în cereri, ca şi cel al pruncilor. Deci, tu, nu fi bârfitor. Că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate. Nu se cuvine a face lungi rugăciunile, ci scurte și dese, și puține [vorbe] grǎind, a îngădui [zǎbovi] la rugăciune.  Deci nu vă asemănați lor, că știe Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereți voi de la El. Matei 6, 32 Căci nu este trebuinţă să-i arătăm Domnului de ce avem nevoie, ci să ne sârguim la rugăciune, lepădându-ne de cele lumeşti. Iar făcând așa, ne folosim când vorbim cu Dânsul."Deci, voi, așa vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în Ceruri Deuteronom 32, 6/leremia 3,4/lezechiil 36, 23/Luca 11, 1-4 .Zicând,,Tată", îți arată de ce bunătăți te-ai învrednicit, fiu al lui Dumnezeu făcându-te. Iar zicând,,în Ceruri", îţi arată patria ta şi casa părintească, pentru că de vrei să ai pe Dumnezeu drept,,Tată", caută la Ceruri, nu la pământ. Şi să nu zici:,,Tatăl meu", ci,,Tatăl nostru", ca să-i ai pe toţi frați, ca fii ai aceluiaşi Tată. Sfinţească-se numele Tǎu ,Adică fă-ne pe noi sfinţi, ca şi Tu, pentru noi, să fii slăvit. Căci precum este hulit Dumnezeu din pricina mea, aşa se şi sfinţeşte pentru mine Dumnezeu, slăvindu-se ca un Sfânt. Vie Împărăţia Ta , 2 Regi 15, 26/Psalm 4, 6; 21, 31/Matei 26, 39/Luca 22, 42/Faptele Apostolilor 21, 14 .Adică cea de a doua Venire, căci acela care are conştiinţa nemustrată, cu îndrăzneală se roagă să vie Învierea și Judecata .Facă-se voia Ta, precum în Cer aşa şi pe pământ. Precum Îngerii fac voia Ta, aşa şi nouă dă-ne a o face pe aceasta. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi (6,11) Pilde 30,8/Luca 11,3 „Cea spre fiinţă", adică cea îndeajuns spre ființa [fiinţarea] şi starea noastră. Deci, tu, leapădă grija cea pentru a doua zi! Încă şi Trupul lui Hristos este Pâine spre fiinţă", cu care ne rugăm ca fără de osândă să ne împărtăşim ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greșiților noștri'  Psalm 31, 6/Pilde 28, 13/Sirah 18, 12; 28, 1-2/Matei 18, 21/Luca 11, 14 Fiindcă şi noi greşim, ne rugăm să „,ne ierte nouă", însă aşa va ierta [Domnul], precum şi noi iertăm. Iar dacă suntem pomenitori de rău, nu ne va,,ierta nouă", căci Dumnezeu, avându-mă pe mine pildă, ceea ce fac eu altuia, face şi El cu mine. Și nu ne duce pe noi în ispitǎ Deuteronom 13,3/Judecători 2, 22/3 Regi 22, 22/Psalm 50, 13; 118, 39/ Isaia 28, 19/Matei 26, 41/Luca 11, 4/loan 17, 15/2 Petru 2,9/Apocalipsa 3,10.Noi, oamenii, suntem neputincioşi şi de aceea nu se cuvine să ne aruncăm noi înşine întru ispite. Iar de vom cădea, să ne rugăm să nu fim înghițiți de ispită, căci acela care a fost înghiţit şi s-a biruit [de ispitǎ] a căzut în prăpastia ispitei, iar nu cel care, căzând, a biruit-a .Ci ne izbăveşte de cel viclean.  Psalm 50, 13/Luca 11,4/loan 17, 15/2 Petru 2,9/Apocalipsa 3, 10 Nu a zis,,de oamenii cei vicleni", fiindcă nu aceia ne vatămă, ci de cel viclean".Că a Ta este Împărăţia şi puterea și slava în veci.Amin! Paralipomena 29, 11.Aici ne dă nouă îndrăzneală, căci dacă Tatăl este Împărat și Puternic şi Slăvit, cu adevărat şi noi vom birui pe cel viclean și vom fi slăviți întru cele din urmă."


Ev Matei 6;1-13
Sfântul Teofilact al Bulgariei. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

 "Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc.  Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...

Despre rugaciunea Lui Iisus

 " Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou