Nu mă mai bucur azi de primăvară,
Şi nu tresalt acum, ca-n altădată,
Nici ochii mei, azi, nu se mai desfată,
În verdele de pomi, cu umbră rară.
Azi nu mai zăbovesc, în zori, mirată,
Că rândunelele se-ntorc în țară
Şi peste noapte pomii se-mbrăcarǎ,
In gingas strai de floare-mbelșugată.
Azi ştiu o altă primăvară-n floare
Cu tainică şi veşnică lucire,
Cu desfătări, ce n-au asemănare,
Ce-a răsărit, cu dulce tresărire,
Din nesfârşita, fără de hotare,
Dumnezeiasca, unica iubire...
Zorica Lațcu Teodosia
Comentarii
Trimiteți un comentariu