Treceți la conținutul principal

🙏🏼☦️ 1 Martie Pr Martir Dumitru Iliescu Palanca Veșnica lui pomenire

De la




🙏🏼☦️ 1 Martie  Pr Martir Dumitru Iliescu Palanca 

                 Veșnica lui pomenire 

  

Sa născut in Palanca,Vâlcea pe data de 27 Octombrie 1903! 

A foat întemnițat 5 ani de zile la : Vacaresti,Jilava,Baia Sprie, Nistru,Aiud,Lugoj, Gherla, Ostrov, ( unde trece la cele veșnice in penitenciarul din Ostrov in lagărul de munca) 


Preotul Palanca între zidurile temniței comuniste

Cu preotul Iliescu-Palanca, am stat aproape două luni în aceeași celulă. Era parohul Bisericii Stavropoleos din centrul capitalei. Aceasta este una din cele mai frumoase biserici din țara noastră. Zidită în stil curat bizantin la începutul epocii fanariote, în 1724, de arhiereul Ioanichie. Fost director al Seminarului Teologic de la Curtea de Argeș, preotul Palanca era de o serioasă cultură.

Printre altele, a tradus din greaca veche ”Predicile” lui Ilie Minat. A suferit la securitate și la Jilava chinuri mai mari decât ale primilor creștini, spunea el. Avea un fiu, student în ultimul an la Facultatea de Medicină, la data arestării lui, și cineva îi spusese că Virgil ar fi fost exmatriculat din cauza condamnării lui. Era tare îngrijorat de soarta fiului său. În momentul când am fost mutat din celulă l-am lăsat grav bolnav. N-avea mai mult de 50-55 de ani. A fost implicat și condamnat într-un proces de spionaj. Mai târziu, când am aflat că a murit în închisoare a fost zi de doliu pentru toți cei care l-au cunoscut.

(Ion Antohe – Răstigniri în România după Ialta, Editura Albatros, București, 1995, pp. 287-288)


Părintele Iliescu-Palanca în lagărul de la mina Nistru

Lagărul de la mina Nistru era condus de doi ofițeri secui, locotenenți, ajutați de alți doi ofițeri ce vorbeau limba maghiară, care puteau fi tot secui sau unguri. (…)

La această mină am dat și de șapte preoți. Printre ei era și Dumitru Iliescu-Palanca, protopop onorific, traducător al predicilor lui Ilie Minat.

La câteva luni după sosire, care s-a făcut în august 1951, am fost dat să lucrez cu dânsul. Era preot în București la bisericuța, ca o bijuterie, Stavropoleos. Îl văzusem în lagăr, în reverendă, o frumusețe. Nu-mi impunea deloc și nu simțeam nicio atracție spre el. Acum lucram împreună numai noi doi. Avea multă încredere în sine. Mi-a mărturisit planurile sale:

– Vom ieși în curând din temniță. Comunismul va cădea, iar americanii vor domina lumea după căderea comunismului. România va fi atunci o țară liberă și Biserica noastră va ieți de sub jugul actual. Eu voi ajunge ministru al cultelor. Mă voi ocupa atunci să scoatem și un ziar, el va trebui să treacă și peste hotare. Aș vrea să am și câte un om de ispravă în fiecare județ, om al meu. Unde te vei duce, sfinția ta, vei fi omul meu de încredere. L-am captat și pe Nicolae Pâslaru. E om foarte bun, iar sfinția ta pari a fi mai slab, dar totuși bun. Te rog intonează câteva ectenii să văd ce voce ai.

Am spus câteva ectenii, al căror ecou se pierdea pe galerie.

– Convenabil, aprobă el.

Trăia cu acest complex al grandorii. Mă întrebam: pe ce lume trăiește?

(Nicolae Grebenea – Aminitiri din întuneric, pag. 272)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

De la
 "Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc.  Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

De la
"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...
Un comentariu
Read more »

Despre rugaciunea Lui Iisus

De la
 " Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou
Trimiteți un comentariu
Read more »