Aripi Duhovnicești

  "Pace si bucurie tuturor de la Domnul, căci pacea şi bucuria sunt cele mai de seamă bogăţii ale lumii acesteia şi ale lumii celeilalte, după care tânjim cu toţii.  Putem să avem tot ce ne dorim aici pe pământ, şi să nu avem pace şi bucurie. Iar pacea vine din Izvorul păcii, de la Domnul. Când Domnul le-a vorbit ucenicilor Săi, când aceştia au închis uşile de teama Iudeilor, întâiul lucru pe care l-a spus a fost: „Pace vouă!” (Lc .24:36, In. 20:19) Domnul vă va dărui pace dacă vă împăcaţi şi vă întoarceţi către binele desăvârşit, iar binele desăvârşit este Dumnezeu. El vrea să avem o însuşire dumnezeiască, smerenia.  Oriunde domneşte smerenia, fie în familie, fie în societate, răspândeşte pace şi bucurie.  Tot binele şi tot răul izvorăsc din gânduri, căci suntem un „aparat cugetător.” Avem înrâurire chiar şi asupra lumii plantelor, întrucât şi lumea plantelor are un sistem nervos. Toate aşteaptă pace, mângâiere şi dragoste.  Pocăinţa înseamnă schimbarea vieţii....

 "N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi, Surad numai acei care suspina, Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi, De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina. Si daca singur rana nu-ti legai, Cu mana ta, n-ai unge rani straine. N-ai jindui dupa un colt de rai, De n-ai purta un strop de iad in tine. Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi Cu fruntea-n pulberea amara, Si de re-nvii in cantecul de azi, E c-ai murit in plansetul de-aseara." N-ai dezmierda - Radu Gyr

     " A fost în părţile Romei celei vechi un călugăr cu numele Benedict, făcător de minuni şi slăvit foarte, sfânt şi minunat, încât şi pe morţi îi învia, că a iubit pe Hristos din tinereţe şi în viaţa monahicească se nevoia. Încă şi foarte milostiv era şi îndurat către toţi care-i cereau ajutorul. Şi acesta era părinte la multe mânăstiri şi cu totul lipsit de avere era. Că şi fraţii adunaţi de dânsul, petreceau în multă sărăcie şi întru facere de milostenii. Şi, cu atâta sârguinţă urmau cuvântul lui Dumnezeu pentru sărăcie, încât nici un galben nu se afla în toate mănăstirile părintelui Benedict. Într-una din zile a venit un om credincios, cuprins fiind de o nevoie şi silit de cineva, care îi dăduse lui împrumut doisprezece galbeni. Iar Sfântul, neavând ce să-i dea, că era cuprins de lipsă, cu glas blând i-a zis lui: "Frate, iartă-mă pe mine, că nu am cei doisprezece galbeni pe care îi ceri, Deci, du-te acum şi după două zile iarăşi să vii”. Şi, după ce s-a dus ace...

     "  Acestea au fost din Cartagina, pe vremea împărăţiei lui Sever. Şi au fost prinse din porunca dregătorului Cartaginei şi, măcar că erau încă nebotezate, au fost aruncate în temniţă, împreună cu alţi catehumeni, cu toţii, cinci la număr şi au primit, în taină, Botezul în temniţă. Şi Felicitas era grea în luna a opta şi a născut în temniţă, iar Perpetua avea un copil de sân, pe care-l alăpta. Şi, fiind scoase la întrebare, ele nu s-au înduplecat nici de nesfârşita lor dragoste pentru prunci, nici de stăruinţele jalnice ale părinţilor şi rudeniilor, ci au mărturisit, cu hotărâre şi de bună voie, credinţa lor în Hristos şi au fost osândite să fie date spre mâncare, la fiare, în circ, de ziua împăratului. Dar nu au primit moartea în circ de la fiare şi, atunci, au luat cununa muceniciei, prin tăierea capului cu sabia. Şi aşa s-au sfârşit Muceniţele Domnului şi se face praznicul lor, în ziua de 1 februarie."

     " Să ştiţi, iubiţilor, că în această zi este înainte-prăznuirea aducerii la templul din Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos, la patruzeci de zile de la naşterea Sa. După legea lui Moise, ducerea aceasta la templu, la 40 de zile de la naştere, avea o îndoită însemnătate: mai întâi, mama copilului, la această dată, era datoare să aducă jertfă, pentru curăţirea ei, de toate sângerările de la naşterea pruncului. Iar, în al doilea rând, după aceeaşi lege, la 40 de zile de la naştere, mama unui copil de parte bărbătească, dacă copilul era întâiul ei născut, trebuia să-şi aducă la templu copilul, ca să plătească un preţ şi să-şi răscumpere copilul, pentru că orice copil întâi-născut de parte bărbătească, era socotit partea lui Dumnezeu, după Lege. Deci, acestor rânduieli ale Legii vechi se supun şi Maica Domnului şi Dreptul Iosif, ducând la templu pe Iisus, la 40 de zile de la naşterea Sa. Şi împlinind Legea, supunându-Se adică Legii, în numele tuturor, Mântuitorul Ii...

  "A cesta era din satul Lampsac, din ținutul Frigiei și a trăit pe vremea împăraților Gordian (238-249) și Decius (250-253). A cunoscut, încă din copilărie, credința creștină și, întărit de Duhul Sfânt, propovăduia dreaptă credință, împreună cu Sfântul Respice, fiind din același loc cu dânsul. I ar când Decius a ajuns împărat și a pornit prigoana împotriva creștinilor, a fost prins și Sfântul Trifon și, dus fiind la Neceea, a fost aruncat în temniță, la porunca dregătorului Acvilin, mai-marele Bitiniei. Deci, fiind chemat să jertfească zeilor, el a mărturisit numele lui Hristos și a fost chinuit în multe feluri; a fost atras pe roată, a fost purtat desculț prin cetate, pe vreme de iarnă, până I-au degerat picioarele, umblând prin zăpadă, a fost legat de cai, I s-au bătut cuie în picioare și a fost ars pe coaste cu făclii și trupul I-a fost sfâșiat cu ghiare de fier. Și, îndurând toate acestea, Sfântul nu înceta a grai, îndemnând pe ceilalți creștini să nu se depărteze de la Hr...

        "Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola este prăznuită în Biserica Ortodoxă Rusă pe 1 februarie. Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a aflat pentru o vreme în biserica de la „Academia Teologică” (Seminarul Teologic) din Mănăstirea Socola, România. Pe 1 februarie 1854, icoana Maicii Domnului de pe catapeteasma Bisericii „Schimbarea la Față a Domnului” a început să plângă la sfârșitul Sfintei Liturghii. Primul care a observat minunea a fost paraclisierul, apoi ieromonahul Isaia, care l-a înștiințat pe Episcopul Filaret Scriban, rectorul seminarului. Episcopul Filaret a scos icoana din cadru și a examinat-o, crezând că este stropită cu aghiasma săvârșită de ziua Sfântului Trifon (1 februarie). După ce a șters icoana cu un prosop, a așezat-o din nou în cadru. Apoi episcopul a cerut tuturor să părăsească biserica, după care a încuiat ușile. Seara, când s-a întors în biserică pentru a săvârși Vecernia împreună cu elevii și profesorii, au o...

        "Doamne, Dumnezeul meu, Tu care ai făcut cerurile și pământul, care ai dat viață tuturor lucrărilor Tale, în acest ceas în care sufletul meu stă întristat și plin de mânie, întinde mâna Ta cea atotputernică și mă scoate din această întristare în care singur m-am afundat. Primește, Doamne, umilita mea rugăciune pe care o îndrept către Tine cu siguranța că mă vei ajuta. Fii alături de mine Doamne, nu mă părăsi niciodată! Iartă-mă că greșesc mereu înaintea Ta. Îmi aduc aminte primele zile când mă rugam Ție cu credință și tânjesc după ele. Am ajuns sa-mi fie rușine cu Tine, Doamne, și de aceea Te rog să mă ierți și să mă miluiești. Nu te-am mărturisit în fața oamenilor, Doamne, Dumnezeul meu și, în loc să fiu încredințat că Tu exiști, am mărturisit greșit despre Tine. Iartă-mă Doamne al meu! Auzi glasul rugăciunii mele și cererea mea, căci mă rog către Tine precum David psalmistul, care zice: „Doamne auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău, a...

  "Diavolul ne împiedică să spunem rugăciunea, ca să ne poată înrobi mai uşor. Ne aduce nepăsarea, grijile, mii de piedici, cu unicul scop ca să ne împiedice să facem rugăciunea. Aşa cum s-a arătat din multe evenimente întâmplate, demonii se înfricoşează de Numele lui Hristos. Ei înşişi au mărturisit, prin gura oamenilor, că sunt arşi, când aceştia se roagă.Era odată un călugăr care căzuse în multă nepăsare, încât nu-şi mai făcea nici canonul, şi voia să se întoarcă în lume. S-a dus în locul lui natal, Kefalonia, unde se ştie că aleargă cei demonizaţi, datorită vindecărilor făcute de Sfântul Gherasim. Deci şi acesta, mergând să se închine la Sfântul, s-a întâlnit pe drum cu o demonizată, care i-a zis: ‒ Ştii ce ţii în mâna ta? Ah, dacă ai şti, nenorocitule, ce ţii în mână! Dacă ai şti cât mă arde acest metanier, pe care tu îl ţii din obişnuinţă! Călugărul a rămas ca trăsnit, a fost voia lui Dumnezeu ca demonul să-i vorbească în acest fel, şi şi-a revenit. Dumnezeu l-a luminat şi ş...

  O , întru tot lăudate, Sfinte Mucenice Trifon, primește de la noi aceste cântări pe care cu umilință le aducem înaintea ta și ne izbăvește din toate nevoile și scârbele, ca un bun și iubitor de oameni și neînfruntat ocrotitor al creștinilor. Căci deși suntem nevrednici a ne face părtași milostivirii tale, pentru păcatele noastre cele multe și grele, săvârșite în viața noastră și în tot ceasul, însă cunoscând marea bunătate pe care ai arătat-o asupra celor ce te cinstesc pe tine și se pocăiesc cu credință întru numele Domnului, năzuim cu lacrimi de umilință și preaplecată mărturisire a păcatelor la mijlocirile tale înaintea Sfintei Treimi. Fii dar nouă pururi rugător la Preaputernicul Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor noastre, pentru mântuirea noastră de toate bolile și primejdiile, de cutremurul pământului și moarte năprasnică, pentru întărirea noastră în credința cea adevărată, apărându-ne de toate răutățile după făgăduința ta, căci toți te cinstim și prăznuim numele tău, acu...

                                      "Și a zis către ucenicii Săi: Cu neputință este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin!  Mai de folos i-ar fi dacă  i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceștia mici.  Luaţi aminte la voi înşivă. De-ți va greși fratele tău dojenește-l și dacă se va pocăi, iartă-l.  Și chiar dacă îți va greși de șapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către  tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l." "(17,1) Matei 18, 6-7/Marcu 9, 42/1 Corinteni 11, 19 (17, 2) Matei 18, 6/ Marcu 9, 42 (17,3) Levitic 19, 17/Sirah 19, 14/ Matei 18, 15, 21/lacov 5, 19-20 (17.4) Matei 18, 22." "De vreme ce fariseii, iubitori de argint fiind, cârteau asupra Domnului Care cuvânta pentru neagoniseală, a zis şi pilda bogatului şi a săracului Lazăr, arătându-le lor prin aceasta ce fel de muncă ...

A cum sunteți curați, pentru cuvântul pe care vi l-am spus (Ioan 15:3). - Cu cuvântul Său Dumnezeu a creat lumea; - prin Cuvântul Său El a reînnoit lumea; - cu cuvântul Său El a iertat păcatele; - cu cuvântul Său El a vindecat bolile; - cu cuvântul Său El a scos afară demonii; - cu cuvântul Său El a potolit mânia furtunii și vântului. - Prin Cuvântul Său El curățește și acum oamenii ca aceștia să aducă roadă multă. A șa cum sunt vițele, când sunt curățite și tăiate, așa este atotputernic cuvântul lui Dumnezeu căci este rostit de Cel Atotputernic. Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit (Ps. 32:6). C uvântul lui Dumnezeu este strălucitor ca soarele dar, atunci când trebuie, este și arzător ca razele lui, și îi arde pe toți cei care merg împotriva Lui. Cuvântul lui Dumnezeu este dulce ca mierea dar, atunci când trebuie, este și amar ca leacul cel mai amar. C uvântul lui Dumnezeu este binevenit ca un prieten ce bate la ușă atunci când este mai mare nevoie de el; dar atunci c...

"A fost în părțile Romei celei vechi un călugăr cu numele Benedict, făcător de minuni și slăvit foarte, sfânt și minunat, încât și pe morți îi învia, că a iubit pe Hristos din tinerețe și în viața monahicească se nevoia. Î ncă și foarte milostiv era și îndurat către toți care-I cereau. Și acesta era părinte la multe mănăstiri și cu totul lipsit de avere era. Ci, și frații adunați de dânsul, petreceau în multă sărăcie și întru facere de milostenii. Și, cu atâta sârguință urmau cuvântul lui Dumnezeu pentru sărăcie, încât nici un galben nu se află în toate mănăstirile părintelui Benedict. Î ntr-una din zile a venit un om credincios, cuprins fiind de o nevoie și silit de cineva, care îi dăduse lui împrumut doisprezece galbeni. Iar Sfântul, neavând ce să-I dea, că era cuprins de lipsă, cu glas blând I-a zis lui: “Frate, iartă-mă pe mine, că nu am cei doisprezece galbeni pe care îi ceri, Deci, du-te acum și după două zile iarăși să vii”. Și, după ce s-a dus acela, Sfântul a început ...

  S ă știți, iubiților, că în această zi este înainte-prăznuirea aducerii la templul din Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos, la patruzeci de zile de la nașterea Sa. După legea lui Moise, ducerea aceasta la templu, la 40 de zile de la naștere, avea o îndoită însemnătate: mai întâi, mama copilului, la această dată, era datoare să aduce jertfă, pentru curățirea ei, de toate sângerările de la nașterea pruncului. Iar, în al doilea rând, după aceeași lege, la 40 de zile de la naștere, mama unui copil de parte bărbătească, dacă copilul era întâiul ei născut, trebuia să-și aducă la templu copilul, ca să plătească un preț și să-și răscumpere copilul, pentru că orice copil întâi-născut de parte bărbătească, era socotit partea lui Dumnezeu, după Lege. D eci, acestor rânduieli ale Legii vechi se supun și Maica Domnului și Dreptul Iosif, ducând la templu pe Iisus, la 40 de zile de la nașterea Sa. Și împlinind Legea, supunându-Se adică Legii, în numele tuturor, Mântuitorul Iisus Se face ...

  I Tesaloniceni 5, 14-23 Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalm 31: 12, 1) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalm 24: 14, 1-2) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. Vă rugăm însă, fraților, dojeniți pe cei fără de rânduială, îmbărbătați pe cei slabi la suflet, sprijiniți pe cei neputincioși, fiți îndelung-răbdători față de toți. Luați seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmați cele bune unul față de altul și față de toți.   Bucurați-vă pururea.   Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.   Duhul să nu-l stingeți.   Proorociile să nu le disprețuiți.   Toate să le încercați; țineți ...

  Luca 17, 3-10   Luați aminte la voi înșivă. De-ți va greși fratele tău, dojenește-l și dacă se va pocăi, iartă-l.   Și chiar dacă îți va greși de șapte ori într-o zi și de șapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l. Și au zis apostolii către Domnul: Sporește-ne credința.   Iar Domnul a zis: De ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te și te sădește în mare, și vă va asculta.   Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut turme, îi va zice când se întoarce din țarină: Vino îndată și șezi la masă?   Oare, nu-i va zice: Pregătește-mi ca să cinez și, încingându-te, slujește-mi, până ce voi mânca și voi bea și după aceea vei mânca și vei bea și tu? Va mulțumi, oare, slugii că a făcut cele poruncite? Cred că nu.   Așa și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, să ziceți: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.

      "Apostolul Pavel spune:,,Ce folos este, frații mei, de ar zice cineva că are credință, iar fapte nu are?"/Iac. 2, 14;/ Şi Satana crede şi se cutremură, dar se împotriveşte lui Dumnezeu, se împotriveşte la tot binele. Mulți, aici, pe pământ, se socotesc a fi necredincioși, dar dacă stăm să cugetăm mai bine la noi înșine, vom vedea că nu se află în această lume nicio ființă cugetătoare a cărei inimă să nu tânjească după viaţa cea adevărată și după dragostea cea desăvârşită. Dragostea cea desăvârşită nu cade niciodată - rămâne veșnic. Noi năzuim cu toată inima noastră spre binele cel desăvârșit, după pacea cea desăvârşită; de fapt, noi tânjim cu toată inima noastră după Dumnezeu. Dumnezeu este Viață, Dumnezeu este Dragoste, Dumnezeu este Pace, Dumnezeu este Bucurie.         Inima noastră tânjeşte după Dumnezeu, dar ne împotrivim Lui prin gândurile noastre. Satana crede și se cutremură, dar se împotrivește. Asemenea şi necredinciosul: nu este necredi...

                                     „Nu se va întâmpla nimic mai mult sau mai puțin decât ceea ce va îngădui Dumnezeu.”  Trebuie să fim pregătiți pentru faptul că chiar și visurile și dorințele noastre cele mai bune, chiar și acelea pe care le considerăm importante și plăcute lui Dumnezeu, ar putea să nu se împlinească. Dar, chiar și așa, în ciuda tuturor acestor realități, trebuie să păstrăm liniștea.  Într-o perioadă în care ne sunt puse la încercare credința și răbdarea, cuvintele Părintelui Iosif  Vatopedinul rezonează adânc în inimile noastre. El ne spunea adesea: „Nu se va întâmpla nimic mai mult sau mai puțin decât ceea ce va îngădui Dumnezeu.” Întotdeauna, atunci când eram cuprinși de neliniște și întrebări despre ce va urma, el răspundea liniștit: „Unde este Dumnezeu, copilul meu? Nu te vede El? Lăsați totul în mâinile lui Dumnezeu și liniștiți-vă.”  Aceste cuvint...

Pe vremea când oamenii puteau fi vânduți ca robi, era un  om sărac care avea un fiu. Acesta, pe nume Teofil, a fost crescut în frica lui Dumnezeu şi respect față de tatăl său. Într-o zi, nemaigăsind nicio soluție de a-şi câştiga traiul, tatăl i-a zis băiatului: - Fiule, nu mai putem trăi aşa! Trebuie să facem ceva, ca să ne asigurăm măcar hrana cea de toate zilele. De aceea, trebuie să accepţi să te vând rob, ca astfel, cu banii obținuți, să pot să trăiesc şi eu şi mama ta. Apoi, cu ajutorul Domnului, o să ai și tu cele necesare vieții... -Da, tată! Cum zici tu şi, dacă voi putea, promit să nu vă uit și să încerca va ajut în continuare și pe  voi!   Au mers, aşadar, la târg şi tatăl l-a vândut Teofi unui print. Despărțirea a fost emoţionantă. Au plâns amân doi, înduioşați de faptul că nu se vor mai putea vedea, da înainte de a se despărți, tatăl l-a rugat pe Teofil un lucru:Fiule, aş vrea să-mi asculți un sfat pe care să-l ţii tul bisericii, în duminici şi sărbători,...

                                                                     "Părintele Nil în rasă încins cu o sfoară la care erau legate crucea și cele trbuincioase unui preot, în picioarele goale, a luat cea mai mare icoană cu Iisus și a intrat printre manifestanții comuniști și striga căt îl ținea gura "Iisus, Iisus, Iisus". După ce a fost arestat într-o seară, doi gardieni ce nu studiase mai mult de două trei, clase, deranjați de faptul că Părintele Nil Dorobanțu făcea slujba de seară în celulă, au deschis ușa de fier și unul dintre gardieni s-a năpustit cu bocancii asupra Părintelui Nil care ținea numai fața, în ploaia dementă de lovituri ce îi țineau mai mult fața, Părintele Nil se chinuia să sărute bocancul ce îl lovea în față să primească cu bucurie durerea."

Când amărât de boală voi simţi apropierea sfârşitului meu pământesc: Doamne, miluieşte-mă. Când sărmana inima mea prin ultimile ei bătăi se va tângui în chinurile morţii: Doamne, miluieşte-mă. Când ochii mei pentru ultima oară se vor umezi de lacrimi la gândul, că în toată viaţa mea te-am mâniat, Doamne, prin păcatele şi fărădelegile mele: Doamne, miluieşte-mă. Când bătăile dese ale inimii vor grăbi ieşirea sufletului meu: Doamne, miluieşte-mă. Când gălbeneala feţei mele şi răceala trupului meu vor săgeta cu frică pe cei din preajmă: Doamne, miluieşte-mă. Când mi se va întuneca privirea, se va tăia glasul şi va împietri limba mea: Doamne, miluieşte-mă. Când năluci şii vedenii înfricoşătoare mă vor face să deznădăjduiesc în milostivirea Ta: Doamne, miluieşte-mă. Când sufletul meu, împovărat de amintirile păcatelor săvârşite şi de frica judecaţii Tale nu va mai fi în stare să lupte cu duşmanii mântuirii mele, care se vor sili să mă tragă de partea întunericului şi a chinurilor: Doamne, m...

 Tie, Doamne, Unuia şi bunului și nepomenitorului de rău, îmi mărturisesc păcatele mele. La Tine caz eu, nevrednicul, strigând: Greşit-am, Doamne, greşit-am şi nu sunt vrednic să caut spre înălțimea cerului, de mulțimea nedreptăţilor mele. Ci Domnul meu, Domnul meu, dăruieşte-mi lacrimi de pocăință, Cela ce ești singur bun şi milostiv; ca întru ele să mă să mă curăţeşti mai înainte de sfârşit de tot felul de păcate. Că înfricoșate și groaznice locuri voi să trec, despărţindu-mă de trup. Și mulțime de întunecaţi şi fără de omenie diavoli mă vor întâmpina, şi nimeni nu va călători împreună cu mine, ca să-mi ajute sau să mă scoată. Pentru aceea caz la bunătatea Ta, ca să nu fiu dat la aceia ce-mi fac mie strâmbătate, nici să se laude asupra mea vrăjmaşii mei, bunule Doamne, nici să zică: În mâinile noastre ai venit şi nouă te-ai dat. Nu, Doamne, nu-Ți uita îndurările Tale, nici să-mi răsplătești mie după fărădelegile mele, nici nu-ți întoarce fața Ta de către mine. Ci Tu, Doamne, mă p...

                                                                      "O viață ascetică așezată în slujirea Adevărului și lucrarea rugăciunii, în meditarea la cele sfinte și păzirea învățăturii de credință. A plătit pentru toate aceste binefaceri tăindu-i-se limba și mâna dreaptă din porunca împăratului bizantin Constans. Limba cu care mărturisise Adevărul. Mâna cu care scrisese opere atât de frumoase. Avea 82 de ani când a suferit aceste mutilări, iar la scurt timp a trecut la cele veșnice. A plecat astfel în Împărăția Cerurilor unde mâinile care lucrează cele sfinte și limba care mărturisește Adevărul nu sunt tăiate, ci veșnic prețuite de Cel Ce este „minunat întru sfinții Săi” (Psalmi 67, 36). Din multele cuvinte de folos ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, redau aici unul singur, în care ne vorbește despre...

Rugăciunea către Maica Domnului care desface nodurile (necazurile) cunoscută sub denumirea de Rugăciunea nodurilor(necazurilor): O, Mamă prea iubită şi Prea Sfântă Marie, Tu care desfaci "nodurile" ce îi sufocă pe copiii Tăi, Intinde-Ţi Mâinile Milostive spre mine. Iţi încredinţez astăzi acest "nod"(necaz; îl numim, pe cât posibil) şi toate consecinţele negative. Iţi dau acest "nod" care mă chinuie şi mă face nefericit(ă) şi mă impiedică să mă unesc cu Tine şi cu Fiul Tău, Mântuitorul meu. Cred cu tărie că poţi să desfaci acest "nod" pentru că Domnul Iisus îţi dă întreaga putere. Tu eşti Mama mea, ştiu că vei face asta pentru că mă iubeşti cu Insuşi Iubirea Lui Dumnezeu. Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-Te pentru mine! Iţi multumesc Măicuţa mea prea iubită (3 metanii) O, Mamă prea iubită, izvorul tuturor harurilor, Inima mi se îndreaptă azi către Tine. Recunosc că sunt păcătos(păcătoasă), şi am nevoie de ajutor...