Rugăciune

 Tie, Doamne, Unuia şi bunului și nepomenitorului de rău, îmi mărturisesc păcatele mele. La Tine caz eu, nevrednicul, strigând: Greşit-am, Doamne, greşit-am şi nu sunt vrednic să caut spre înălțimea cerului, de mulțimea nedreptăţilor mele. Ci Domnul meu, Domnul meu, dăruieşte-mi lacrimi de pocăință, Cela ce ești singur bun şi milostiv; ca întru ele să mă să mă curăţeşti mai înainte de sfârşit de tot felul de păcate. Că înfricoșate și groaznice locuri voi să trec, despărţindu-mă de trup. Și mulțime de întunecaţi şi fără de omenie diavoli mă vor întâmpina, şi nimeni nu va călători împreună cu mine, ca să-mi ajute sau să mă scoată. Pentru aceea caz la bunătatea Ta, ca să nu fiu dat la aceia ce-mi fac mie strâmbătate, nici să se laude asupra mea vrăjmaşii mei, bunule Doamne, nici să zică: În mâinile noastre ai venit şi nouă te-ai dat. Nu, Doamne, nu-Ți uita îndurările Tale, nici să-mi răsplătești mie după fărădelegile mele, nici nu-ți întoarce fața Ta de către mine. Ci Tu, Doamne, mă pedepseşte, însă cu milă şi cu îndurări, iară vrăjmaşul să nu se bucure de mine, ci-i stinge înfricoșarea lui ce are asupra mea, și toată lucrarea lui o fă deșartă. Și-mi dă mie nedefăimată calea cea către Tine, bunule Doamne, pentru că de am și greşit, la alt doftor nu am năzuit, nici nu mi-am întins mâinile mele către dumnezeu strein. Deci nu goni rugăciunea mea, ci mă ascultă pentru bunătatea Ta şi întăreşte inima mea întru frica Ta. Şi să se facă Darul Tău preste mine, Doamne, ca un foc şi să arză gândurile cele necurate dintru mine; că Tu eşti,Doamne, lumina cea mai presus de toată lumina, bucuria cea mai presus de toată bucuria, odihna cea mai presus de toată odihna, viața cea adevărată şi mântuirea care petrece în vecii vecilor.

Amin.