"A fost în părțile Romei celei vechi un călugăr cu numele Benedict, făcător de minuni și slăvit foarte, sfânt și minunat, încât și pe morți îi învia, că a iubit pe Hristos din tinerețe și în viața monahicească se nevoia.
Încă și foarte milostiv era și îndurat către toți care-I cereau. Și acesta era părinte la multe mănăstiri și cu totul lipsit de avere era. Ci, și frații adunați de dânsul, petreceau în multă sărăcie și întru facere de milostenii. Și, cu atâta sârguință urmau cuvântul lui Dumnezeu pentru sărăcie, încât nici un galben nu se află în toate mănăstirile părintelui Benedict.
Într-una din zile a venit un om credincios, cuprins fiind de o nevoie și silit de cineva, care îi dăduse lui împrumut doisprezece galbeni. Iar Sfântul, neavând ce să-I dea, că era cuprins de lipsă, cu glas blând I-a zis lui: “Frate, iartă-mă pe mine, că nu am cei doisprezece galbeni pe care îi ceri, Deci, du-te acum și după două zile iarăși să vii”. Și, după ce s-a dus acela, Sfântul a început să se roage și cerea de la Dumnezeu prețul de răscumpărare a celui cu datoria. Iar a treia zi, a venit cel dator la omul lui Dumnezeu și i-a făcut plecăciune. Și era în mănăstire un vas, în care stă lintea. Iar deasupra, pe linte, cu rugăciunile Sfântului părinte, s-au aflat treisprezece galbeni, pe care, luându-i Sfântul i-a dat celui necăjit, zicându-i: „Mergi, fiule, și dă-i pe aceștia celui ce ți-a dat ție împrumutul, iar un galben să-l ai la tine, pentru trebuințele casei tale”.
Acestea toate știe a le face milostenia cea atotputernică și sărăcia pentru Hristos, a Căruia este slavă în veci. Amin."
Lumea Ortodoxă
Comentarii
Trimiteți un comentariu