Treceți la conținutul principal

Să mergi la biserică fiul meu! Cum a fost izbăvit de moarte Teofil, pentru că a mers la biserică



Pe vremea când oamenii puteau fi vânduți ca robi, era un  om sărac care avea un fiu. Acesta, pe nume Teofil, a fost crescut în frica lui Dumnezeu şi respect față de tatăl său. Într-o zi, nemaigăsind nicio soluție de a-şi câştiga traiul, tatăl i-a zis băiatului: - Fiule, nu mai putem trăi aşa! Trebuie să facem ceva, ca să ne asigurăm măcar hrana cea de toate zilele. De aceea, trebuie să accepţi să te vând rob, ca astfel, cu banii obținuți, să pot să trăiesc şi eu şi mama ta. Apoi, cu ajutorul Domnului, o să ai și tu cele necesare vieții...

-Da, tată! Cum zici tu şi, dacă voi putea, promit să nu vă uit și să încerca va ajut în continuare și pe  voi! 

 Au mers, aşadar, la târg şi tatăl l-a vândut Teofi unui print. Despărțirea a fost emoţionantă. Au plâns amân doi, înduioşați de faptul că nu se vor mai putea vedea, da înainte de a se despărți, tatăl l-a rugat pe Teofil un lucru:Fiule, aş vrea să-mi asculți un sfat pe care să-l ţii tul bisericii, în duminici şi sărbători, să mergi mai întâi la minte până la moarte: De fiecare dată când vei auzi clopo- slujbă, indiferent ce treabă ai avea, să te rogi lui Dumnezeu

şi numai după aceea să-ți continui lucrul!

- Da, tată, îți promit că am să fac totdeauna aşa, în

amintirea ta!

Şi apoi s-au despărțit, plecând fiecare la ale sale. Aca- să la print, dovedind multă seriozitate şi fiind o slugă bună şi credincioasă, băiatul a fost pus mai mare peste slugi şi administrator al casei. Dar, cum satana nu vrea ca aleşii Domnului să fie fericiți, i-a pregătit o cursă cumplită. În- to tr-o zi, plecând împreună la vânătoare, prințul şi-a uitat acasă tolba cu săgeţi şi l-a trimis pe Teofil înapoi după ea. Întorcându-se acasă pe neaşteptate, Teofil a surprins-o pe prinţesă păcătuind cu o slugă şi, de teamă că o va da în vi- leag, când s-au întors de la vânătoare prințesa l-a acuzat pe Teofil că ar fi încercat să o necinstească. sougies on

La acuzaţia prințesei, la fel ca Iosif în casa lui Putifar, Teofil n-a îndrăznit să o denigreze nicicum pe stăpână, ast- fel că nu i-a spus prințului adevărul despre femeia sa. De aceea, încrezător întru totul cuvintelor soției sale şi vrând să-i spele „onoarea", prințul a hotărât să-i fie tăiat capul lui Teofil, dar nu public, ci în ascuns şi cu viclenie, aşa cum a încercat şi el să-i necinstească, chipurile, soția. Pentru aceasta, a şi aranjat cu un călău, spunându-i: soiubni job

Mâine dimineață, soția mea va trimite la tine două slugi. Celei dintâi să îi tai capul, iar când va veni cea de-a doua să îi dai capul tăiat într-o pungă, ca să ni-l aducă drept

dovadă!

Zis și făcut. Dimineața, trimiţându-l prințesa pe Te- ofil la călău, chipurile cu o treabă importantă", pe drum acesta a auzit clopotul bisericii şi şi-a amintit de tatăl său şi de făgăduința făcută lui la despărțire. De aceea, a mers mai întâi la biserică, a stat la slujbă şi numai după aceea s-a dus şi la călău. Între timp, prințesa nerăbdătoare a tri- mis şi pe sluga cu care păcătuise să-i aducă „trofeul" de la călău. Astfel, la călău ajunse mai întâi sluga cea păcătoasă, aşa că aceleia i-a tăiat capul, iar lui Teofil, când a venit, i-a încredinţat capul aceleia.


Aşadar, întorcându-se Teofil acasă cu capul slugii pă- cătoase în pungă şi văzând prințesa că Dumnezeu a făcut pe dreptate, a căzut la picioarele prințului şi a recunoscut tot adevărul, mărturisindu-i nevinovăția lui Teofil

Pilde Vechi si pilde Noi .vol 

1


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

 "Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc.  Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...

Despre rugaciunea Lui Iisus

 " Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou