"Un frate tânăr i-a spus lui Avva Ilarion: „Părinte, nu pot să-mi liniștesc mintea la rugăciune.” Iar el a zis: „Mai întâi liniștește-ți viața, apoi se va liniști și mintea. Cum poate sufletul să tacă, dacă trupul aleargă în multe părți?” Și încă: „Când începe rugăciunea, începe și pacea.” Patericul românesc  Lumea Ortodoxiei 

  "Spune că la început rugăciunea este rostită cu buzele; apoi, cuvintele se adună în minte; și, în cele din urmă, ele se coboară în inimă. Când rugăciunea devine „a inimii”, ea începe să se spună singură, fără efort, asemenea unui izvor care curge neîntrerupt.  Arată că nu este nevoie de tehnici complicate, ci de credință, smerenie și perseverență. Rugăciunea continuă, chiar slabă, este mai vrednică decât orice încercare forțată. Părinții mai spun că atunci când omul cheamă Numele Domnului, harul îl ocrotește. Când se ridică gânduri neliniștite, rugăciunea le dezarmează. Când se abate tristețea, rugăciunea o risipește. Când vine bucuria împrăștiată, rugăciunea o adună. „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul” devine un fel de respirație duhovnicească, prin care omul trăiește din prezența lui Dumnezeu. Prin această rugăciune, spun Părinții, omul se apropie de adevărata lui identitate: chip al lui Dumnezeu. În inimă, prin chemarea Numelui, ...

  „M-am bucurat mult în Domnul, că a înflorit iarăși purtarea voastră de grijă pentru mine, precum o și aveați, dar v-a lipsit prilejul. N-o spun ca și cum aș duce lipsă, fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am. Știu să fiu și smerit, știu să am și de prisos; în orice și în toate m-am învățat să fiu și sătul, și flămând, și în belșug, și în lipsă. Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întărește, însă bine ați făcut că ați împărtășit cu mine necazul.” (Flp. 4, 10-14). D e multe ori am spus că milostenia n-a fost lăsată pentru cei ce primesc, ci pentru cei ce dăruiesc, nu pentru cei ce iau, ci pentru cei care dau, fiindcă aceștia, în principal, câștigă mai mult. Acest lucru este arătat aici și de Pavel. Cum? Filipenii aceștia îi trimiseseră mai demult prin Epafrodit niște ajutoare bănești. Acum urmând a-l trimite pe Epafrodit cu epistola, privește cum îi laudă, arătând că ceea ce au făcut ei trimițând ajutoare, e lăsat nu atât pentru trebuința celor ce primesc, ...

  „Căci știm că Legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat”(Romani 7, 14). F iindcă el a spus că mari rele au venit după ce Legea a fost dată, că păcatul a devenit mai puternic, fiind cuprins în poruncile Legii, și s-a întâmplat cu totul contrar de ceea ce voia Legea, iar prin aceasta a adus pe ascultători într-o mare nedumerire, de aceea la urmă spune și motivul pentru care lucrurile s-au petrecut așa, mai întâi scăpând Legea de bănuielile cele rele și viclene. Ca nu cumva auzind că păcatul și-a tras motivația din Lege și venind Legea, păcatul a reînviat, și că prin poruncile Legii el l-a amăgit pe om și l-a ucis, ca nu cumva, zic, să creadă că relele își au cauza în Lege, de aceea Apostolul ia apărarea Legii cu multă tărie, scăpând-o nu numai de învinovățire, ci chiar și aducându-i mari laude. Și aceasta o spune nu ca să facă pe placul Legii, ci lasă pe om să hotărască. „Căci știm că Legea e duhovnicească”, ca și cum ar fi zis: „E mărturisit de către toți ace...

  "I ar ținta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun și din credință nefățarnică, de la care unii rătăcind s-au întors spre deșartă vorbire, voind să fie învățători ai Legii, dar neînțelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire. (I Timotei 1, 5-7) N imic nu vatămă atât de mult neamul omenesc, decât disprețuirea prieteniei și a dragostei și necăutarea lor cu multă râvnă, spre a le stăpâni, precum iarăși nimic nu înalță pe cineva, decât urmarea lor cu toată puterea. Aceasta învederând-o și Hristos, zice: „că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privința unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri”, și iarăși: „iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.” (Matei 18, 19; Matei 24, 12) Aceasta a născut toate eresurile și toate dezbinările, căci din a nu iubi pe frați, vine invidia contra celor ce propășesc, din invidie apoi vine pofta de a stăpâni, iar pofta de a stăpâni na...

Troparul Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Asia G lasul al 8-lea S finţilor cei fără de arginţi şi de minuni făcători, cercetaţi neputinţele noastre; în dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă. Troparul Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Asia G lasul 1 D octorii cei înţelepţi ai lumii, de la Dumnezeu luând compătimirea, rugaţi-vă şi acum pentru noi cei ce strigăm: Doamne, mântuieşte poporul şi ţara aceasta şi slobozeşte sufletele noastre de cumplitele primejdii, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu. Cântarea 1 G lasul al 4-lea I rmos: Pe voievozii cei tari... S tih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Î nsoţire în chipul luminii a înţelepţilor celor fără de arginţi, Treimii Celei Cinstite, cu toţi cei aleşi stând înainte, roagă-te să se lumineze cei ce săvârşesc pomenirea ta cea de lumină purtătoare, cu Dumnezeieştile Străluciri ale Duhului. S tih: Sfinţilor doctori fără de...

  "Într-o sâmbătă, a doua după Paști, Iisus mergea prin semănături și ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile și mâncau.  Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceți ce nu se cade a face sâmbăta? Și Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-ați citit ce a făcut David, când a flămânzit el și cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a luat pâinile punerii înainte și a mâncat și a dat și însoțitorilor săi, din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoții?  Și le zicea: Fiul Omului este Domn și al sâmbetei. Deuteronom 16, 9; 23, 24-25 / Matei 12, 1/Marcu 2, 23  Ieșire 20, 10; 23, 12/Matei 12, 2/Marcu 2, 25/Ioan 5, 10  1 Regi 21, 1-5/Matei 12, 3-4/ Marcu 2, 25 leşire 29, 32 / Levitic 8, 31; 24, 5, 8-9/1 Regi 21, 6/ Matei 12, 4/Marcu 2, 26 Matei 12, 8/ Marcu 2, 28 Iudeii pe fiecare sărbătoare o numeau,,sâmbătă", căci „sâmbăta” însemnează odihnă. Deci de multe ori se întâmpla a fi sărbătoare vineri, iar ei numeau vinerea,,sâ...