"Într-o sâmbătă, a doua după Paști, Iisus mergea prin semănături și ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile și mâncau. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceți ce nu se cade a face sâmbăta? Și Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-ați citit ce a făcut David, când a flămânzit el și cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a luat pâinile punerii înainte și a mâncat și a dat și însoțitorilor săi, din
ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoții? Și le zicea: Fiul Omului este Domn și al sâmbetei.
Deuteronom 16, 9; 23, 24-25 / Matei 12, 1/Marcu 2, 23 Ieșire 20, 10; 23, 12/Matei 12, 2/Marcu 2, 25/Ioan 5, 10 1 Regi 21, 1-5/Matei 12, 3-4/ Marcu 2, 25 leşire 29, 32 / Levitic 8, 31; 24, 5, 8-9/1 Regi 21, 6/ Matei 12, 4/Marcu 2, 26 Matei 12, 8/ Marcu 2, 28
Iudeii pe fiecare sărbătoare o numeau,,sâmbătă", căci „sâmbăta”
însemnează odihnă. Deci de multe ori se întâmpla a fi sărbătoare vineri, iar ei numeau vinerea,,sâmbătă" pentru sărbătoare, iar sâmbăta cea adevărată o numeau,,a doua după cea dintâi", ca una ce era a doua după sărbătoarea şi,,sâmbăta" ce fusese [cu o zi] mai înainte. Deci, s-a întâmplat şi atunci a se
săvârşi una ca aceasta și se numea sâmbăta aceea,,a doua după cea dintâi".Și învinuindu-i fariseii pe ucenici că,,smulgeau spice, le frecau cu mâinile și mâncau", Domnul îl aduce în mijloc [îl pomeneşte] pe David, care a flămânzit şi a mâncat pâinile punerii înainte (1 Regi 21, 1-6). Pentru că David, fugind de Saul, s-a dus la Abiatar arhiereul şi l-a amăgit pe acesta, zicând că împăratul îl trimite pe el - pe arhiereu - la o oarecare treabă prea de nevoie. Deci, fiind flămânzit David, a luat de la preot și pâinile punerii înainte - care în fiecare zi erau puse înainte câte douăsprezece pe sfânta masă, şase de-a dreapta şi şase de-a stânga (Ieșire 25, 30); şi încă a luat și sabia lui Goliat (1 Regi 21, 8-9). Această istorie spunând-o Domnul, îi ruşinează pe dânşii din fapta lui David, ca și cum ar zice:,,Dacă pe David îl cinstiți, cum de pe ucenicii Mei îi osândiți?" Și întru alt chip înțelege: „Fiul Omului, adică Eu, Domn sunt al sâmbetei, ca un Ziditor şi Făcător şi Stăpân şi ca un Dătător al Legii stăpânire am a dezlega sâmbăta". Nu este nici un lucru de mirare că „,Fiu al Omului" nimeni altul nu va fi numit, afară de Hristos, Care Fiu al lui Dumnezeu fiind, cu preaslăvire a primit a fi și Fiu al Omului, căci vrednic este a se numi,,Fiu al Omului", Acela Care cu preaslăvire S-a făcut Om."
Ev.Luca 6;1-10
Sfântul Teofilact al Bulgariei
Comentarii
Trimiteți un comentariu