Sa se cerceteze însă omul pe sine și asa să manînce din Piine și să bea din Pahar. Căci cel ce manîncă și bea cu nevrednicie, osinda lui îşi maninca şi bea, nesocotind Trupul şi Singele Domnului" (1 Cor. 11, 28) Stareţul Cu ce treburi mai vii pe la mine, frate loane? Fratele: Va rog să mă iertați, Prea Cuvioase Părinte, ca iarasi  îndrăznesc să vin şi să vă rapesc vremea, fiindcă ştiu că aveți destule treburi şi griji. Mi-am adus însa aminte ca data trecută mi-ați spus că ori de câte ori voi avea vreo nevoie sau vreo nedumerire, să mai trec pe la Cuviosia Voastră şi de aceea am venit Staretul: Nu te teme de supărare, frate loane, eu chiar te asteptam de multă vreme si acum, văzându-te că vii, m-am bucurat. Aşa că astept cu plăcere să vedem ce-mi spui. lar ca să ne orientam mai bine, să citim mai bine canonul 9 al Sfintilor Apostoli, care zice asa: „Toti credincioşii care intră în biserică şi aud Scripturile, dar nu îngăduie la rugaciune si la Sfinta Impărtăşanie, să se afuri...

  „Ne putem impartasi cu adevarat in cinci feluri, in Biserica lui Hristos. -Prima impartasire si cea mai importanta este cea cu Trupul si Sangele Domnului. -A doua cale de impartasire, dupa Marele Vasile, este impartasirea duhovniceasca pe calea rugaciunii celei ganditoare a inimii. Poti sa vii in biserica si chiar daca esti oprit de preot sa te impartasesti pe cativa ani, te poti impartasi de o mie de ori pe zi si mai mult, pe alta cale, pe calea rugaciunii. Daca vii in biserica si zici rugaciunea ” Doamne Iisuse Hristoae, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul „, cu toata inima, de cate ori ai suspinat dupa numele lui Iisus, de atatea ori te-ai impartasit, ca si cel ce a luat cu lingurita Sfintele Taine. Aceasta este impartasirea pe calea rugaciunii celei ganditoare a inimii, cu care omul poate reusi sa se impartaseasca de multe ori pe zi, nu numai o data, cu aceeasi putere cu care se impartaseste si cel cu lingurita din Sfantul Potir. - Al treilea fel de impartasire ...

  "1. M-am îmbrăcat cu iubirea Domnului. 2. Și mădularele Lui sunt cu mine și eu depind de ele; și El ma iubește. 3. Caci n-aș fi știut cum sa-L iubesc pe Domnul, dacă El nu m-ar fi iubit mereu. 4. Cine poate discerne iubirea afară doar de cel iubit? 5. Îl iubesc pe Cel iubit, și sufletul meu Îl iubește, și oriunde este odihna Lui, acolo sunt și eu. 6. Și nu voi mai fi străin căci nu este invidie la Domnul Cel prea-înalt și îndurător. 7. Unitu-m-am cu El, căci iubitorul a găsit pe Cel iubit; iubit-am pe Cel Ce e Fiul, și eu voi deveni fiu. 8. Într-adevăr, oricine e unit cu Cel nemuritor, cu adevarat va fi nemuritor 9. Și cel ce se bucura în Cel Ce e Viața, va deveni viața. 10. Acesta este Duhul Domnului care nu e mincinos, Cel ce învață pe fiii oamenilor să cunoască Căile Lui. 11. Fii înțelept și înțelegător și veghetor. A liluia. Oda a patra 1. Nimeni nu poate întina Locul Cel sfânt al Tău, Dumnezeul meu; nici nu-l poate schimba, nici strămuta. 2. Căci...

  "C ine a privit și a văzut pe Adam și Eva și pe șarpele viclean care, cu amăgirea în inimă și cu pacea pe buze, se sârguia să-i lingușească? Adam era neștiutor și Eva era naivă. Pomul înflorea și rodul lui strălucea; mare a fost păcatul, sfântă și puternică dreptatea. Binecuvântat fie Cel ce a amestecat valul milostivirii în judecata Sa cea dreaptă și s-a îndurat de cei vinovați! C ine ar putea suferi înfățișarea celor doi dintr-o dată dezbrăcați și coborâți din înalt? Cel rău stătea privind cu bucurie; Cel Bun vedea și urmărea din ochi. Cine n-ar fi plâns văzând pe marele Adam umilit și rușinat cosându-și frunzele pentru a-și acoperi goliciunea? Binecuvântat fie Cel ce S-a milostivit de el în frunzele lui și a trimis veșmânt de slavă pentru goliciunea sa. C ine ar putea tâlcui pomul care i-a tulburat pe iscoditori? Căci este o țintă ascunsă care, nevăzută pentru ochi, istovește arcașii; pom al cunoștinței este precum și al neștiinței: pricină a cunoștinței prin care omul a c...

  "Avem mare folos din bolile noastre, atâta timp cât le răbdăm fără a ne plânge și-l slăvim pe Dumnezeu, rugându-L să aibă milă de noi. Atunci când ne îmbolnăvim, important nu este faptul că nu luăm medicamente sau că ne rugăm la Sfântul Nectarie. Trebuie să mai știm un secret, şi anume să ne luptăm pentru a dobândi harul lui Dumnezeu. Acesta este secretul. Harul ne va învăţa toate celelalte, cum să ne încredinţăm lui Hristos. Adică să ignorăm boala, să nu ne gândim la ea, să ne gândim la Hristos, cu simplitate, fără să se observe, cu lepădare de sine, și Dumnezeu va săvârși minunea pentru binele sufletului nostru. Așa cum spunem și la Dumnezeiasca Liturghie, „toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm."  Cel mai bine este să nu ne rugăm pentru sănătatea noastră — să nu ne rugăm să ne facem bine, ci să devenim buni. Asta mă rog și eu pentru mine. Auziţi? „Buni” nu în sensul de virtuoși, ci în sensul de dobândire a râvnei dumnezeiești, de încredințare a noastră iubirii...

  "D upă plecarea ei la Ierusalim, împăratul Teodosie a trimis rugăminte la sora sa, Sfânta Pulheria, ca să se întoarcă iar la scaunul său. Dar ea nu voia, dorind ca să slujească unuia Dumnezeu mai bine în singurătate, decât să stăpânească multe țări. Și iar a rugat-o împăratul să vină în palatele împărătești ca să împărățească cu dânsul și n-a încetat din stăruinți până ce nu a înduplecat-o pe ea. Și s-a întors cu mare cinste Sfânta Pulheria la palatul său cel împărătesc și pe dată a încetat eretica vijelie, s-au alinat valurile și s-a făcut liniște în biserică, după care împărăția iar mergea ca înainte, cu pace. Iar după îndelungată vreme a venit și Eudoxia împărăteasa de la Ierusalim, aducând cu sine mâna Sfântului întâiului mucenic Arhidiacon Ștefan, pe care când au adus-o în Halchidon, s-a arătat într-acea noapte Sfântul Ștefan fericitei Pulheria, zicându-i: "Iată, ți-ai câștigat dorința, că și eu am venit în Halchidon". Iar a doua zi, sculându-se Pulheria, a luat p...