"Pune, Doamne, strajă gurii mele,
Să nu arunc în jur cuvinte grele,
Să nu duc de colo colo vorba,
Să nu mă bag unde nu-mi fierbe ciorba,
Să nu rostesc cuvinte de rușine,
Să nu mă pierd în laude de sine,
Să nu mă cert, să nu blestem cu ură,
Să nu înțep cu vorbele-mi din gură,
Să nu le judec altora căderea,
Să nu vorbesc când trebuie tăcerea,
Să nu încerc să-mi etalez știința,
Să nu-mi reneg de frică, vai, credința..
Să nu vorbesc când nimeni nu m-ascultă,
Să nu mă pierd în vorbărie multă,
Să nu dau lecții când nu mi se cere,
Să nu hlizesc când alții simt durere,
Să am pe buze ce am și în minte,
Să nu amestec fiere în cuvinte,
Să nu înțep prin vorbe ca urzica,
Să nu vorbesc, fără să spun nimica,
Să nu mă laud, inventând istorii,
Să nu îmi plictisesc conlocutorii,
Să nu le iau cuvintele din gură,
Să nu-i scârbesc, vorbind peste măsură,
Să nu vorbesc pe nimeni pe la spate,
Să nu-i îndemn pe alții la păcate,
Să nu strecor în suflete-ndoială,
Să nu vorbesc din pură lingușeală,
Să nu prefer vorbirea – rugăciunii ,
Să nu cumva să îi smintesc pe unii,
Să nu greșesc, rostind vreo erezie,
Să nu mă pierd, vorbind, pe veșnicie..
Cuvintele sunt darul Tău, Cuvinte,
Sunt punți între o minte și-altă minte,
Le scot pe cele-ascunse la vedere,
Sunt alifie, leac și mângâiere.
Te rog să-mi binecuvântezi vorbirea,
Te rog să îmi călăuzești rostirea,
Ca folosindu-mă în viață de cuvinte,
Să luminez în jur, Iisuse Sfinte!"
de Preot Sorin Croitoru
(15 aprilie 2026)

Comentarii
Trimiteți un comentariu