" Odată, a venit la Schit un om, care era supărat de un duh necurat. Și, petrecând multă vreme acolo la Schit, n-a simțit nici un folos sau ușurare. Iar unui părinte oarecare, făcându-i-se milă de dânsul și milostivindu-se, a făcut rugăciune către Dumnezeu pentru el și i-a însemnat, pe fața lui, cu semnul cinstitei Cruci. Iar dracul, fiind foarte strâmtorat și necăjit de acel părinte, i-a grăit lui, zicându-i: "Iată, că mă gonești pe mine dintr-acest om, dar, să știi, că, dacă mă gonești de la el, eu la tine și peste tine voi veni." Zis-a lui acel părinte: "Vino la mine, că eu cu bucurie te voi primi pe tine." Și așa, necuratul duh, ieșind din acel om, a mers și s-a lipit de acel părinte. Și îndată a început a-l îngreuia și a-l necăji pe el. Și așa, doisprezece ani l-a supărat pe el, cu fel de fel de ispite, necăjindu-l. Iar bătrânul răbda și se ruga lui Dumnezeu, cu priveghere și cu mult post, muncind pe acel duh necurat, care petrecea cu dânsul. Că mâncarea lui era, în toate zilele, numai câte doisprezece sâmburi de finice pe zi. Iar după doisprezece ani, necuratul duh nemaiputând să-l sufere pe el, l-a părăsit și a fugit de la dânsul. Iar bătrânul, văzând pe dracul fugind de la dânsul, a zis lui: "Pentru ce mă părăsești și fugi de la mine? Întoarce-te, să mai petreci cu mine." Zis-a lui dracul: "Dumnezeu să te pedepsească pe tine, călugăre, că numai Acela va putea să te biruiască." Și aceasta zicând, a plecat cu rușine de la dânsul, Dumnezeului nostru, slavă!"
Comentarii
Trimiteți un comentariu