Oare am greșit ca m-am căsătorit?

“Din când în când, recitesc din „Pelerinul rus" Dacă aș fi citit cartea asta cu mai mulți ani în urmă, viața mea ar fi fost cu totul alta. Mi se pare că sfaturile din această carte îți așază viața pe un alt fagaș.

Citesc din nou cartea, pentru a fi atent și la detaliile care mi-au scapat la prima lectura.

Principala mea dilemă este legată de faptul că, acum, fiind singur, pot să spun rugăciunea ore întregi. Dar, dacă aș fi lângă soția mea, ce ar trebui să fac, să împuținez rugăciunea sau să o neglijez pe ea? Din câte mi-ați spus dumneavoastra, asta ar fi o greșeala.

Dar, daca aș sta tot timpul de vorba cu ea, când m-aș mai putea ruga? Trăiesc acum o bucurie lăuntrică, venită din rugăciune. Aș vrea să mă rog cât mai mult. Dar, în același timp, îmi dau seama că această stare de rugăciune se va termina în curând. Pentru că ori voi pleca la soția mea, ori voi fi arestat.

Îmi dau seama că, fiind căsătorit, dacă mă ocup prea mult cu rugăciunea, risc să nu fiu destul de atent la soția mea. Dacă toate sunt deşertăciuni, dacă nu contează decât mântuirea, atunci ce mai contează tandrețile, cuvintele drăgăstoase dintre soți, chiar și unirea lor trupească?

Oare am greșit că m-am căsătorit? Cu toate că mă rog mai mult, nu simt că iubirea față de soția mea scade, ci dimpotrivă. Crește în intensitate și se curățește.

Dar, în același timp, îmi doresc să pătimesc pentru Hristos. Imi doresc să fiu arestat, ca să Îl pot mărturisi. Azi m-am gândit toată ziua că ar fi mai bine pentru mine să nu mai plec din țară, chiar dacă primesc pașaportul, ci să aştept până în seara în care se anunță lista scurtă de la Oscar și să mă predau de bună voie la securitate.”

Colecția Din temnițe spre Sinaxare

Danion Vasile. Acuzatul 1988

TESTAMENTUL SFINȚILOR ÎNCHISORILOR

Ediția a treia. Editura Areopag București, 2022. P. 237

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

"Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc. Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...

Despre rugaciunea Lui Iisus

" Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou

Faceți căutări pe acest blog