Calea Postului - Duminicile Postului

“Fiecare duminică din Post are două teme, două înțelesuri. 

Pe de o parte, fiecare dintre ele aparține unei succesiuni în care sunt redate ritmul și „dialectele" duhovnicești ale Postului. Pe de altă parte, în decursul dezvoltării istorice a Bisericii, aproape fiecare duminică a Postului a căpătat o a doua temă. 

Astfel, în prima duminică, Biserica celebrează Biruința Ortodoxiei - comemorarea victoriei asupra iconoclasmului și restaurarea venerării icoanelor în Constantinopol, în 843. 

Legătura acestei celebrări cu Postul este pur istorică: prima „biruință a Ortodoxiei" a avut loc în această duminică. 

Același este adevărul despre comemorarea, în duminica a doua din Post, a Sfântului Grigorie Palama. 

Condamnarea duşmanilor săi și apărarea învățăturilor sale de către Biserică, în secolul al XIV-lea, au fost aclamate ca un al doilea triumf al Ortodoxiei și, din acest motiv, sărbătorirea lui anuală a fost rânduită pentru a doua duminică din Post. 

Pline de sens și importante prin ele însele, aceste comemorări sunt independente de Post și le-am putea lăsa în afara acestei lucrări. Mai „integrate" în Post sunt comemorările Sfântului loan Scărarul, în duminica a patra, și a Sfintei Maria Egipteanca, în duminica a cincea. 

În amândoua, Biserica vede pe cei mai mari purtători și susținători ai ascetismului creștin - Sfântul Ioan a exprimat preceptele ascetismului în scrierile sale, iar Sfânta Maria le-a exprimat în viața sa. 

Comemorarea lor, în decursul celei de a doua părți a Postului, are în mod clar rolul de a încuraja și inspira pe creștinul luptător în efortul său duhovnicesc din timpul Postului. 

Oricum, întrucât ascetismul trebuie practicat, nu doar comemorat, iar comemorarea acestor doi sfinți ținteşte efortul nostru personal, vom trata înțelesul lui în ultimul capitol.

Cât despre prima și cea mai importantă temă a duminicilor din Post, ea este, de asemenea, revelată mai întâi în lecturile biblice. Pentru a le înțelege succesiunea, trebuie să ne amintim încă o data legătura originară dintre Postul Mare și Botez - sensul Postului ca pregătire pentru Botez. 

De aceea, aceste lecturi sunt parte integrantă a catehezelor creștine primare; ele explică și însumează pregătirea catehumenului pentru Taina pascală a Botezului. 

Botezul este intrarea în noua viață inaugurată de Hristos. 

Pentru catehumen, această nouă viață este numai anunțată și promisă, și el o acceptă prin credință. El este ca bărbații Vechiului Testament, care au trăit prin credința lor într-o promisiune, a cărei împlinire nu o văzuseră.

Aceasta este tema primei duminici. După menționarea drepților Vechiului Testament, epistola (Evrei 11, 24-26, 32-40; 12, 2) concluzionează:

Și toți aceștia mărturisiți fiind prin credință, n-au primit făgăduința. Pentru că Domnul rânduise pentru noi ceva mai bun...

Ce este aceasta? Răspunsul este dat în lectura evanghelică a primei duminici (loan 1, 43-51):

...Mai mari decât acestea vei vedea. Și i-a zis:

Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului.

Aceasta înseamnă: voi, catehumenii, voi, care credeți în Hristos, voi, care doriți să primiți Botezul, care vă pregătiți pentru Paști - veți vedea inaugurarea acestei noi perioade, împlinirea tuturor promisiunilor, manifestarea Împărăției lui Dumnezeu. 

Însă veți vedea acestea numai dacă credeți și va pocaiți, dacă vă schimbați concepția, dacă aveți dorința, dacă acceptați nevoița. 

Aceasta ni se reamintește în pericopa celei de a doua duminici (Evrei 1, 10; 2, 3):

Pentru aceasta se cuvine ca noi să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem. Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire...

În pericopa evanghelică a celei de a doua duminici (Marcu 2, 1-12), imaginea acestei nevoințe și a acestei dorințe este slăbănogul care a fost adus la Hristos prin acoperișul casei:

…..Şi văzând lisus credința lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îți sunt păcatele tale!

În cea de a treia duminică - Duminica Sfintei Cruci - își face apariția tema Crucii și ni se spune (Marcu 8, 34; 9, 1):

Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea da omul, în schimb, pentru sufletul său?

Din această duminică începând, pericopele din Epistola către Evrei prind să ne descopere sensul jertfei lui Hristos, prin care suntem primiți în interiorul Sfântului Mormânt, dincolo de „perdea", adică în Sfânta Sfintelor a Impărăției lui Dumnezeu (conform celei de a treia duminici, Evrei 4, 14; 5, 6; a celei de a patra duminici, Evrei 6, 13-20; și a celei de a cincea duminici, Evrei 9, 11-14), în timp ce pericopele evanghelice din Evanghelia după Sfântul Apostol Marcu anunță Patima cea de bunăvoie a lui Hristos:

...Fiul Omului Se va da în mâinile oamenilor

și-L vor ucide...

(Marcu 9, 17-31) - duminica a patra

și Învierea Sa:

...iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia (Marcu 10, 32-45) - duminica a cincea.

Catehezele, pregătirea pentru marea taină se îndreaptă către sfârșit, ceasul hotărâtor al intrării omului în Moartea și Învierea lui Hristos se apropie.

Astăzi, Postul Mare nu mai are rolul de pregatire a catehumenului pentru primirea Botezului, însă, cu toate că suntem botezați și unşi cu Sfântul Mir, nu suntem noi încă, într-un anume sens, „catehumeni"? Sau, mai degrabă, nu trebuie să ne întoarcem la această stare în fiecare an? Nu cădem noi, oare, mereu de la marea Taină la care am fost făcuți participanți? Nu avem noi nevoie, în viața noastră - care este o permanentă înstrăinare de Hristos și de Împărăția Sa,  de această anuală întoarcere către adevăratele rădăcini ale credinței noastre creștine?”

ALEXANDER SCHMEMANN. POSTUL MARE

Pași spre Înviere. Traducere și studiu introductiv de pr. dr. Vasile Gavrilă

Editura Sofia, București, 2013. CAPITOLUL AL IV-LEA, Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite. PP. 124-129