"Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Și s-au întors păstorii, slăvind și lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră, precum li se spusese.
(2, 19) Facere 37, 11
Care,,cuvinte" le păzea Fecioara? Unii zic că acele cuvinte pe care i le-a grăit Îngerul şi cele câte i le-au spus păstorii. Căci le păzea pe toate acestea şi le sălăşluia în inima sa, adică le asemuia între ele şi din toate o singură socotință afla - cum că Dumnezeu este Fiul ei. Însă mie mi se pare că aici,,cuvinte" se numesc lucrurile, întrucât ceea ce se zice, să fie întru acest chip: „Iar Maria păzea toate aceste cuvinte", adică lucrurile acestea pe care eu acum le zic şi le fac graiuri căci lucrul când se spune, grai se face.Și s-au întors păstorii, mulțămind lui Dumnezeu pentru toate", căci nu erau zavistnici, precum iudeii.Și când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele lisus, cum a fost numit de Înger, mai înainte de a se zămisli în pântece,dar poate numeşte „sabie" şi sminteala cu care s-a smintit, văzând pe Domnul răstignit, căci poate socotea: „,Cum e cu putință ca Acela Care S-a născut fără de sămânță, Acela Care a făcut minuni, Acela Care a înviat morții, să fie răstignit şi să moară şi să fie scuipat?" Iar ceea ce zice,,ca să se descopere gândurile din multe inimi", arată că,,se vor descoperi și se vor arăta cugetele multora care s-au smintit; și după ce se vor vǎdi, vor afla grabnică vindecare, precum şi tu, o, Fecioară, te vei descoperi şi te vei arăta ce cugeți pentru Hristos, apoi te vei întări în
credinţa cea către El". Așijderea și Petru,,,s-a descoperit" când s-a lepădat, dar s-a arătat puterea lui Dumnezeu, a Celuia Care l-a primit pe el prin pocăință. Încă şi în alt chip,,s-au descoperit gândurile dintru multe inimi", fiindcă şi vânzătorul s-a vădit (Matei 26, 48), și cei care îl iubeau pe El s-au arătat, precum era Iosif cel care a venit la Pilat şi precum erau și femeile cele care stăteau lângă Cruce (Ioan 19, 25, 38).
Și era și Ana proorocița, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrânețe și care trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria sa. Și era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua în post și în rugăciuni.Și venind și ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim. După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. Iar Copilul creștea şi se întărea cu duhul, umplându-Se de înțelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.
Psalm 91, 14 Psalm 25, 8/1 Timotei 5,5 Luca 2, 25, 24, 21 1 Regi 2, 21/Luca 1, 80; 2,52
Zăboveşte Evanghelistul [Luca] întru povestirea cea pentru Ana, spunându-ne cine-i e tatăl şi care e neamul ei, ca să cunoaştem că adevărat grăieşte, aducând şi pe mulți în chip de martori, pe cei care-i cunoşteau şi tatăl şi neamul ei. Deci Ana,,se mărturisea Domnului", adică mulțămea și vorbea tuturor pentru Domnul, că El este Mântuitorul şi Mângâierea noastră, a celor ce aşteptăm izbăvirea. lar,,după ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret", căci era şi Betleemul cetate a lor, însă ca o patrie, iarǎ Nazaretul era ca un lăcaş.Şi creştea lisus cu trupul, măcar că ar fi putut ca din pântecele Fecioarei în măsura vârstei celei bărbăteşti să vie, dar atunci s-ar fi părut că nǎlucire este Intruparea. Pentru aceasta câte puţin creşte, iar El crescând, se arăta înţelepciunea Cuvântului lui Dumnezeu. Căci nu după sporire se făcea înţelept-să nu fie aceasta! Ci câte puţin arătând înţelepciunea cea firească, pe potriva vârstei celei trupeşti, se zice că,,sporea și se întărea cu duhul". Căci dacă întru cât era de mic cu-statul ar fi arătat toată înţelepciunea, s-ar fi părut străină minune. Iar acum, după potriva vârstei, pe cât se putea Se arăta pe Sine, împlinea rânduiala. Însă nu primea înţelepciunea căci ce s-ar fi făcut mai de săvârşit [desăvârșit] decât Cel Care dintru început este de săvârșit [desăvârșit]? -, ci înţelepciunea cea pe care o avea, o arăta puţin câte puțin.Și părinții Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paștilor, la Ierusalim. Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii. Și sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinții Lui nu știau. Și socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude și printre cunoscuți. Și, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L. Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Și toți care îl auzeau se minunau de priceperea și de răspunsurile Lui. Și văzându-L rămaseră uimiți, iar mama Lui a zis către El: Fiule de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău și eu Te-am căutat îngrijorați. Și El a zis către ei: De ce era să Mă căutați? Oare nu ştiați că în cele ale Tatălui trebuie să fiu?Dar ei n-au înțeles cuvântul pe care l-a spus lor.
leşire 23, 15, 17, 34, 25/ Deuteronom 16, 1 Deuteronom 16, 6Isaia 53, 2 3 Regi 10, 18/ Matei 7, 28 / Marcu 1, 22/Luca 4, 22, 32/loan 7, 15 Maleahi 3, 1 Luca 9, 45; 18, 34
Se suie Domnul împreună cu părinții la lerusalim, ca prin toate să arate că nu este potrivnic lui Dumnezeu, nici nu Se împotriveşte celor ce sunt legiuite. Iar,,sfârșindu-se zilele" - cele şapte zile ale Paștilor ,Domnul a rămas în Ierusalim şi Se întreba cu cărturarii, din Lege întrebându-i pe dânşii, și toți se minunau". Vezi cum sporea" cu înţelepciunea? Printru a se cunoaşte de mulți și a se minuna de El, căci arătarea înţelepciunii Lui aceasta este:,,sporirea" Lui lar Născătoarea de Dumnezeu îl numeşte pe Iosif „tată", ştiind cu adevărat cum că nu este tată, însă pentru iudei, ca să nu socotească ei că din curvie este [Pruncul],,,tată" al Lui îl numeşte pe Iosif. Și în alt chip înțelege: fiindcă purtare de grijă a arătat Iosif, [precum] și slujire întru hrană spre creştere, cu cuviinţă,,tată" pe el l-a numit, oarecum cinstindu-l pe el Sfântul Duh cu numirea de „tată".Dar pentru ce Îl căutau pe El? Oare socotind că S-a pierdut, ori S-a rătăcit ca un copil? Să nu fie aceasta! Că nici a preaînțeleptei Marii nu era aceasta, ea care a primit pentru Dânsul atâtea descoperiri, nici a lui Iosif, căruia şi lui i s-a descoperit că din Duhul Sfânt este. Ci ei Îl căutau pe Domnul, să vadă dacă nu cumva s-a dus de la dânşii, dacă nu cumva i-a lăsat pe ei. Iar după ce L-au aflat, Îl vezi pe El cum le răspunde? Că Fecioara numindu-l pe Iosif,,tată" al Lui, Domnul zice:,,Nu acesta este tatăl Meu cel adevărat, că, de ar fi fost aşa, în casa lui se cuvenea să fiu; ci Dumnezeu este Tatăl Meu - şi pentru aceasta, în casa Lui sunt, adică în templul Lui".Dar,,ei nu au înțeles" cele ce Domnul a grăit lor, pentru că taină era aceasta.Și a coborât cu ei și a venit în Nazaret și le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte. Și lisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta și cu harul la Dumnezeu și la oameni.
Facere 37, 11 1 Regi 2, 21, 26/Luca 1, 80; 2, 40
Domnul Se supunea părinților, pildă dându-ne nouă ca să ne supunem părinților. lar Fecioara,,păzea în inima ei toate acestea", pentru că dumnezeieşti erau şi cele ce se lucrau şi cele ce se grăiau de Copil; şi nu erau ca ale unuia de doisprezece ani, ci ca ale unui om de săvârşit [desăvârșit]. Și vezi aici cum Evanghelistul, tâlcuind ce este aceea,,a spori cu înțelepciunea", aduce mai pe urmă şi,,sporea cu vârsta", arătând că pe cât sporea cu vârsta, Domnul îngăduia ca tot mai mult din înţelepciunea Sa să se arate. Și înţelepciunea era plină de,,dar şi la Dumnezeu şi la oameni": adică pe acelea le făcea, care și lui Dumnezeu Îi erau bineplăcute și oamenilor lăudate. Iar mai întâi este cuvântul,,la Dumnezeu", şi apoi,,la oameni", că întâi se cuvine lui Dumnezeu a plăcea, şi apoi oamenilor."
Comentarii
Trimiteți un comentariu