Jertfă, credință și libertate

"Libertatea adevărată nu poate fi luată cu lanțuri și nici zdrobită de ziduri. Ea trăiește în inimă, acolo unde omul alege dacă se supune fricii sau adevărului. În temniță, unde trupul este strâns, sufletul poate deveni larg, dacă se sprijină pe Hristos. Acolo se vede limpede că omul nu este definit de condițiile exterioare, ci de credința pe care o poartă în el.Suferința nu mântuiește prin ea însăși, ci prin felul în care este primită. Când este unită cu rugăciunea și cu iubirea, ea curăță, luminează și apropie de Dumnezeu. Fără ură, fără răzbunare, fără disperare, durerea devine loc al jertfei. Crucea asumată cu sens nu distruge omul, ci îl transfigurează.Iubirea vrăjmașilor nu este o slăbiciune, ci cea mai mare biruință asupra răului. A ierta în condiții de nedreptate înseamnă a rupe lanțul violenței și al urii. Numai iubirea poate învinge un sistem construit pe frică și minciună. Acolo unde omul refuză să urască, Hristos rămâne viu.Viața dăruită lui Dumnezeu nu se măsoară în ani, ci în intensitatea adevărului trăit. Mai mult valorează o existență scurtă, dar plină de credință și jertfă, decât o viață lungă trăită în compromis. Omul care își așază inima în mâinile lui Dumnezeu nu pierde nimic, ci câștigă totul, chiar și atunci când lumea crede că l-a învins.”

#ValeriuGafencu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

"Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc. Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...

Despre rugaciunea Lui Iisus

" Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou

Faceți căutări pe acest blog