Treceți la conținutul principal

Dumnezeu este dragoste

De la


“Părintele Tadei/ Domnul aşteaptă neîncetat de la noi să ne unim întru totul cu Dânsul prin dragoste, însă noi ne depărtăm de El. Și vedem că fără dragoste nu există viață - adică, fără Dumnezeu nu există viață, căci Dumnezeu este Dragoste. 


Dar nu este o dragoste după logica acestei lumi, o dragoste după cum o înțelege lumea aceasta. 


Dragostea lumii acesteia este suferință, înrobire, căci în dragostea noastră se amestecă duhurile cele din văzduhuri. 

Aici există puțină dragoste, iar în cea mai mare parte este înrobire. Duhurile cele din văzduhuri caută să ne înrobească și să ne lege de lucruri, de persoane, încât inima noastră și întreaga noastră ființă să nu se lipească de Izvorul vieții, de Dumnezeu - Dragostea cea Adevărată. 


Căci duhurile știu: dacă inima noastră se unește cu Dânsul, nu se vor mai putea apropia de noi. 


Cel ce se află în plinătatea Harului lui Dumnezeu, unit cu dragostea Domnului, acela este înconjurat de această dragoste Dumnezeiască, de acel Har Dumnezeiesc, și duhurile cele din văzduhuri nu se pot apropia de el. Nu se pot atinge de noi, căci suntem îngrădiți cu puterea cea Dumnezeiască, cu Harul lui Dumnezeu.


Părintele Tadei/ Dragostea este cea mai puternică armă care există. Nu se află altă putere sau armă care să poată lupta împotriva dragostei. 


În fața dragostei totul cade.


Vedeți, Ingerii nu se lasă robiți de lucruri, așa cum facem noi, cei căzuți. Noi, cei căzuți, ca și duhurile cele căzute, ne robim de obiecte, bunuri și făpturi. Cetele Îngerești, însă, nu o fac. Și cei care se împreunează cu Domnul din toată inima și cu întreaga lor ființă nu se înrobesc de nimic aici, pe pământ.


Nimic nu-i poate robi. Inima lor nu poate fi încătușată. Ei se află în deplinătatea, în plinătatea Harului lui Dumnezeu, uniți cu Domnul - și atunci, cu Domnul, pe toți îi iubesc. 


Minunat lucru! Atunci simțim că toți ne sunt dragi - fie ei buni ori răi. Toți ne sunt semeni - singurul lucru neplăcut este că gândurile lor se împotrivesc dragostei, se fac potrivnici binelui. Aceasta îi tulbură și îi îndepărtează de noi.


Starețul Tadei de la mănăstirea Vitovnița. 

Cum îți sunt gândurile asa îți este si viața, Ed. Predania, 2010. pp. 213-215

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

De la
 "Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc.  Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

De la
"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...
Un comentariu
Read more »

Despre rugaciunea Lui Iisus

De la
 " Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou
Trimiteți un comentariu
Read more »