Treceți la conținutul principal

Sfinții lucrează minuni dincolo de puterea noastră de a le înțelege..

De la










"Mulți Sfinți ai vremurilor noastre, de la Sfântul Gheorghe (Karlslidis), Sfântul Iacov (Țalikis), Cuviosul Paisie, Cuviosul Porfirie, Sfântul Iosif Isihastul și până la părintele Efrem din Arizona, au absolvit doar câteva clase. Iar noi, care am studiat zeci de ani, ajungem tot la un părinte simplu și îi spunem: „Părinte, roagă-te pentru mine! Pune un cuvânt bun pentru sufletul meu, ca să mă mântuiesc!”


De ce? Pentru că adevărata cunoaștere, aceea care duce la mântuire, ține de viața noastră, nu de diplome. Dacă mântuirea ar depinde de studii superioare, profesorii universitari ar avea cu toții nimb! Dar mântuirea este chestiune de viață, de felul în care trăim. Dacă nu ne schimbăm viața, nu vom cunoaște ce este mântuirea.


Alekos Galanos, un mare dramaturg, a aflat pe neașteptate că are cancer. Cutremurat, a venit la Muntele Athos și repeta mereu printre lacrimi:


– Să mergem la părintele Paisie… să mergem la părintele Paisie…


L-am dus la Stareț. Alekos i-a spus durerile, a plâns, iar când a terminat, părintele Paisie l-a scuturat și i-a zis:


– Gata, ajunge! Lasă-i pe doctori să spună ce vor!


Și a adăugat ceea ce stărețul repeta adesea:


– Noi avem doctorii noștri.


Înainte de a veni la el, Alekos fusese în Anglia, unde i s-a spus: „Mai ai opt luni de trăit.”

A mers în America: „Mai ai șase luni.”


Pe Athos însă, părintele Paisie i-a spus cu liniște:


– Să spună doctorii ce vor. Domnul îți va da timp. Viața ta se va lungi. Numai ai grijă: trăiește bine, trăiește drept, și te vei mântui.


Și lunile au trecut… dar Alekos nu a murit. Au trecut opt luni, un an, doi, cinci, zece. Împotriva oricărei logici, a trăit mai departe. Au trecut cincisprezece ani. Au trecut douăzeci. Alekos Galanos a murit abia la 80 de ani.


Prin aceasta înțelegem că Sfinții lucrează minuni dincolo de puterea noastră de a le înțelege. Dumnezeu, prin ei, săvârșește minuni care depășesc orice înțelegere omenească.


Credința noastră nu este filosofie sau speculație intelectuală, ci viață. Dacă nu o trăim, nu o vom cunoaște niciodată. Dacă Alekos Galanos nu ar fi venit pe Athos, nu ar fi plâns, nu s-ar fi smerit și nu ar fi cerut ajutor, nu ar fi cunoscut această minune. Și nici noi, împreună cu el."


Gheron Nikon de la Nea Skiti

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre rugaciunea mintii

De la
 "Tu însă, când vin gândurile, cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruință, şi vor fugi. Pentru că ele nu rabdă căldura inimii izvorâtă din rugăciune, ci fug ca arse de foc.  Când, zice Sfântul, vin gândurile, tu să nu te uiți la gânduri, ci cheamă-L pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă. Zi "Doamne Iisuse Hristoase" ..., să-ţi faci lucrarea ta, şi gândurile vor fugi singure. De ce? Când eu spun rugăciunea, inima mea se înflăcărează oarecum şi se încălzeşte, pentru că numele lui Iisus are o dulceaţă şi o lumină, are un foc şi o căldură duhovnicească. Această căldură o simte mai întâi diavolul şi, după aceea, şi noi. Diavolul, îndată ce simte căldura, o ia la fugă, se ridică şi pleacă, iar împreună cu el pleacă şi gândul. Aşa cum, dacă vedem urma unui animal întipărită în pământ, ştim ce vietate a trecut, tot aşa şi gândurile arată că, înlăuntrul sau în afara noastră, cel care ne deranjează este vicleanul însuşi, demonul. Prin urmare, gândurile pleacă atunci când noi Îl ...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Vedenia înfricoşătoare dintr-un teatru american

De la
"Cei doi frați, pe când lucrau în Linn (America), aveau în cercul lor de cunoștințe un prieten din copilărie din Dimitána, Dimitrie. Aceşti trei tineri evlavioși s-au dus în America să muncească pentru a acoperi nişte datorii financiare de familie, iar apoi să se întoarcă în patria lor, pentru a duce o viață mai puțin lipsită de griji. Numai că unele sunt voile oamenilor şi altele sunt cele pe care le rânduieşte Dumnezeu", după cuvântul Sfintei Scripturi. Într-o zi, tineri fiind şi ei, după munca lor zilnică au dorit să se ducă să se distreze şi au hotărât să meargă la un vestit teatru. Acest teatru era o clădire mare, pătrată, aflată în afara oraşului, la mare. Acolo zi şi noapte, fără întrerupere, se jucau diferite piese de teatru. Într-o anume perioadă, vreme de mai bine de patru ore, avea loc un spectacol care reprezenta iadul, cu demonii şi chinurile de acolo, iar lumea mergea să vadă toate aceste lucruri ciudate. În timp ce aceşti buni prieteni se îndreptau spre acea cl...
Un comentariu
Read more »

Despre rugaciunea Lui Iisus

De la
 " Răstimpul afierosit rugăciuniid diferă de la o persoană la alta, pentru unul pot fi cinci minute,pentru altul două ore. Important este să existe perioade de timp când credinciosul stă singur înaintea Dumnezeului personal pătrunde în prezența Sa şi se atinge de energia Sa. Credinciosul trebuie să se lepede de toată grija lumească, de tot ce este omenesc si pământesc; trebuie să simtă că stă singur înaintea singurului Dumnezeu. Atunci timpul afierosit unei astfel de rugăciuni îl pecetluiește tot restul zilei. " Părintele Zaharia Zaharou
Trimiteți un comentariu
Read more »