"Și pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Și avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui.Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se,a zis: Doamne, au nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc?Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul, i-a zis: Marto,Marto, te îngrijești și pentru multe te silești; dar un lucru trebuie: căci Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea.
Ioan 11, 1; 12, 2 (10, 40) Sirah 11, 10-12 Psalm 26, 6/ Matei 6, 33
Mare cu adevărat este lucru cel bun al iubirii de străini, pe care îl arăta Marta, şi nu este lepădat; însă mai mare [lucru] este a lua aminte la cuvintele cele duhovniceşti, căci prin cel dintâi trupul se hrănește, iar prin cel de-al doilea sufletul viază. Căci zice [Domnul]: „O, Marto, nu pentru aceasta am venit, ca să ne umplem pântecele cu multe feluri de bucate, ci ca să aduc folos sufletelor". Şi vezi socotința Domnului, că nimic mai înainte n-a zis către Marta, până ce ea însăşi nu I-a dat pricinǎ de mustrare. Căci, de vreme ce aceea se silea să o smulgă pe sora sa de la ascultare, atunci Domnul, luând pricină, o mustră pe dânsa. Pentru că până atunci se cuvine a cinsti iubirea de străini, până nu ne smulge și nu ne depărtează pe noi de la cele mai de nevoie, iar când va începe a ne împiedica de la cele mai bune, atunci se cuvine ca, mai mult decât pe aceasta [iubirea de străini] a cinsti ascultarea de cele dumnezeieşti. Iar mai vârtos - de se cuvine mai cu dinadinsul a zice -, nu iubirea de străini o oprește Domnul, ci felurile cele multe de mâncăruri și grija, adică smulgerea şi turburarea, de vreme ce primirea cea cu înfrânare și simplǎ [de rând] o laudă. Căci zice [Domnul]:,,O, Marto, pentru ce te îngrijești și spre multe te silești?", adică: „Pentru ce te smulgi şi te turburi? De un lucru avem trebuință, adică de a mânca orice s-ar fi întâmplat, nu multe feluri".lar unii, acest cuvânt ce zice,,un lucru trebuiește", nu pentru a mânca l-au înțeles, ci pentru a lua aminte la învățătură. Și prin cele ce le zice Domnul [către Marta], îi învață pe Apostoli ca, atunci când vor intra în casa cuiva, să nu caute multe feluri de bucate, ci să se îndestuleze cu primirea cea simplă [de rând], necăutând nimic mai mult, ci numai a lua aminte la învăţătură.Şi să înțelegi că este,,Martǎ" fapta bună cea lucrătoare, iar,,Marie" videnia [vederea dumnezeiască]. Deci fapta bună cea lucrătoare are smulgeri şi turburări. Iar videnia [vederea dumnezeiască] „Doamnă"peste patimi făcându-se - căci Maria,,Doamnă" se tâlcuiește-, numai întru privirea dumnezeieştilor cuvinte şi judecăţi se îndeletnicește.Şi ia aminte și la aceasta ce zice: „așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui", căci prin,,picioare" poate fi înţeleasă fapta bună cea lucrătoare, pentru că acestea sunt semne ale mişcării şi ale călătoriei, iar a sedea" este semn al întemeierii. Deci, cel care va ,,sedea" lângă,,picioarele" lui Iisus, adică acela care se va întemeia în fapta bună cea lucrătoare, călătoriei şi petrecerii lui Iisus urmând, întru aceasta [fapta bună cea lucrătoare] se va întări; unul ca acesta ajunge pe urmă la ascultarea dumnezeieştilor cuvinte, adică la videnie [vedere dumnezeiască], pentru că şi Maria mai întâi s-a așezat şi apoi aşa asculta cuvintele. Deci tu, de poți, suie-te în rânduiala „Mariei", "Doamnă"[stăpână] peste patimi făcându-te și la videnii [vederile duhovniceşti] ajungând, iar dacă aceasta nu-ți este cu putință, fă-te,,Martǎ", de partea cea lucrătoare lipindu-te şi prin aceasta pe Hristos primindu-L.Vezi încă şi aceste cuvinte: „,care nu se va lua de la ea", pentru că acel care este lucrător are ceea ce să se ia de la dânsul, adică le are pe însăşi acestea: îndeletnicirea şi smulgerea. Căci sporind și ajungând acesta la videnie [vedere dumnezeiască], scapă de smulgere şi de grijă; pentru aceea, se ia ceva de la dânsul. Iar cel care a ajuns la videnie [vedere dumnezeiască], nu se lipseşte vreodată de această „parte bună", adică de videnie [vedere dumnezeiască]. Căci la care alt lucru va spori, după ce a ajuns la însuşi vârful sporirii, adică la a-L vedea pe Dumnezeu, care lucru este a se îndumnezei? Căci acela care s-a învrednicit a-l vedea pe Dumnezeu, se face Dumnezeu", pentru că cel asemenea de cel asemenea se pricepe. Și când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care l-ai supt! Iar El a zis: Așa este¹, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-L păzesc."
Ev.Luca 10;38-42;11;27-28
Sfântul Teofilact al Bulgariei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu